Se spune că în mai 1877, la auzul primelor focuri ale tunurilor românesti care bombardau Vidinul turcesc, Principele Carol I, viitorul rege al României, ar fi exclamat cu satisfactie: „Asta-i muzica ce-mi place!”. Revenind în zilele noastre, de o săptămână, de când e Toma primar, la Palatul Comunal bubuie tunurile demiterilor. Rând pe rând, sunt maziliți capii instituțiilor subordonate Consiliului Local, care au domnit ani buni în timpul administrației Boșcodeală, dar care nu mai sunt în grațiile noii stăpâniri.
Predilecția românului pentru fenomenul anticorupție este binecunoscută și s-ar putea spune că, în istoria recentă, buzoienii au simțit din plin satisfacția decapitării unor lideri politici pe de o pate contestați, pe de alta, iubiți. Azi doi, mâine doi, poimâine încă vreo doi, până când Toma își împlinește promisiunea de a „însănătoși” administrația Buzăului, idee pe care a marșat mult în campanie și care i-a adus destule voturi.
Transbus, Poliția Locală, Urbis, Piețe, Târguri și Oboare și încă vreo două anunțate au căzut primele victime zelosului primar, care pare că nu vrea să dea înapoi nici măcar un sfert de pas. Actorii interesați s-au bucurat mult de aceste schimbări și putem spune că măsurile nu i-au lăsat indiferenți nici pe buzoieni.
Dar fericirea cea mai profundă, exaltarea extatică, prăvălirea în adorație – dacă-mi permiteți – au fost produse în sufletele cetățenilor urbei plătitori de apă decizia lui Toma de a-l „demisiona” și pe Ionel Tescaru, directorul Companiei stat în stat. Ca „dătător de noutăți” pe un site și „primitor de feed-back” pe o anumită știre, am îmțeles, din comentariile cititorilor, cuvintele acelea de la 1877: „Asta-i muzica ce-mi place!”.
