CONSTANTIN TOMA. Între exaltarea prezentului glorios și critica trecutului lamentabil

Era prin 2015, la o întâlnire a ministrului de Finanțe cu mediul de afaceri buzoian, când l-am văzut pentru prima oară pe Constantin Toma. Sincer să fiu, nu prea am înțeles ce a spus, mai ales că vorbea într-o „financiareză” necunoscută mie și încă de pe atunci i se crease aura aia de industriaș îngrășat pe banii buzoienilor. Am vrut mai mult să văd cum arată afaceristul ăla care face și desface, care rostogolește milioane de euro, care angajează și concediază, care intră în insolvență și iese la suprafață ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

I-am pus imediat eticheta patronului intransigent, cu certe convingeri liberale, pentru care societatea e o junglă în care doar cel mai puternic supraviețuiește. Când am auzit că mai vrea și la Primărie, mi-a fost clar că Buzăul nostru e hărăzit dezastrului. Numai că Toma ne-a păcălit pe toți.

Toată lumea se aștepta ca primarul Constantin Toma să facă politica partidului care l-a propulsat în cea mai înaltă funcție din municipiu. Cumva, continuarea unei politici social-democrate, îndreptate spre ajutorarea celui în nevoie, părea firească. Subvenții, ajutoare sociale, mai multe locuri de muncă în instituțiile de buget, tarabe și spații de vânzare oriunde cerea omul, toate acestea erau măsuri menite să îi ajute pe cei mulți, chiar dacă prețul plătit de oraș era unul mare: niciun pas înainte și adâncirea datoriei publice.

Numai că toate au rămas doar amintiri care se leagă acum doar de numele longevivului primar Constantin Boșcodeală, politician care a avut un cuvânt de spus în istoria Buzăului, însă pe care mulți îl atribuie astăzi unui trecut mai degrabă lamentabil.

În schimb, actualul edil, Constantin Toma, a venit la Primărie cu măsuri care cu siguranță i-au surprins și pe colegii de partid. Demiterile masive, alungarea tarabagiilor de pe domeniul public, tăierea normei de hrană a polițiștilor locali și desființarea unor societăți neprofitabile pentru oraș sunt doar câteva dintre ele, însă, neoficial, se pare că măsurile punitive împotriva celor care nu-și fac datoria ar fi mai multe. Într-un fel, Toma a venit la Primărie cu același bazin electoral pe care l-ar fi avut oricare candidat PSD, cu mențiunea că actualul primar a început să atragă simpatia celor care nu l-au votat sau mai mult, a celor care au votat îmotriva lui. Motivele pentru care toți simt această bucurie generală sunt simplu de dedus: au în față un om care (cel puțin) pozează în primarul intransigent și anticorupție și simt că, după mult timp, cineva din Palatul Comunal îi ascultă. Și nu în ultimul rând, oamenii vor să vadă sânge..

În ce măsură va reuși noua politică administrativă a lui Toma să miște Buzăul înainte se va vedea în primii doi ani de mandat. În bună măsură, primarul a început să se achite de promisiunile electorale, însă problemele stringente, adică locurile de muncă, locuințele, apa și asfaltul încă nu au fost atinse.

Întreg contextul actual îi este favorabil noului edil și repunerea Buzăului pe harta României secolului XXI depinde doar de oamenii de care se va înconjura Toma la Palatul Comunal. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune că zarurile au fost aruncate și că Primăria s-a înscris pe direcția corectă. Rămâne doar o chestiune de timp până când întreaga administrație va fi coordonată coerent și banii europeni vor începe să-și facă efectul și pe străzile noastre.