De ce a eșuat PNL (Buzău) și care ar putea fi „vesta de salvare” a liberalilor
PNL a obținut un loc extrem de slab la alegerile parlamentare de duminică. Oricât am încerca s-o dăm după cireș, liberalii au eșuat lamentabil cu toate personalitățile lor, cu toată istoria și cu tot veninul pe care l-au vărsat împotriva PSD.
Duminică, PNL nu s-a simțit prea bine nici la Buzău, acolo unde a încasat de la alegători un vot crâncen. Puțin peste 11 la sută, adică un singur deputat, pe președintele filialei, Cristinel Romanescu, cel căruia scorul obținut i s-o fi părut vreo mare performanță din moment ce n-a schițat niciun gest de retragere sau măcar vreo tentativă de asumare a catastrofei electorale.
Dar problema liberalilor nu e la Buzău și, slavă Domnului, în țară mai sunt organizații de teapa noastră, care pur și simplu nu pot ieși din paradigma eternului perdant. Pentru că problema nu e doar a lor, ci a unui întreg sistem. Iar „Firul Ariadnei” care să-i scoată pe liberali la liman întârzie să apară sau să fie găsit.
În primul rând, soluția „capetelor blonde” nu va pune capăt crizei din PNL oricât și-ar dori Președintele sau oricât de sibiancă ar fi Raluca Turcan. După o înfrângere de natura celei de duminică, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești ar trebui să fie lupta pentru putere. Cine va conduce ar trebui să conteze mai puțin. Mai important e cum vei conduce și cum vei reuși să te reinventezi din mers.
Apoi, PNL n-a venit cu un program de guvernare serios și sustenabil. În afară de cât de hoți sunt pesediștii, de ce ar trebui ei să putrezească-n închisori și încă vreo câteva idei desprinse dintr-un discurs al urii pe care România nu l-a mai cunoscut până azi, liberalii nu ne-au spus mai nimic. O campanie negativă, bazată pe „cât de rău și de corupt e contracandidatul meu”, și nu pe „ce pot face eu pentru dumneavoastră” e o campanie pierdută din start. Alegătorii vor doar garanții că o să le fie bine. Și punct. Restul e doar o chestiune de adaptare a mesajului la electorat.
România nu crede în politicieni reșapați. Din acest punct de vedere, anunțul lui Cătălin Perdoiu, prin care și-a anunțat candidatura pentru șefia PNL, nu a făcut decât să gâdile ego-urile rănite ale peneliștilor, care s-au alinat la gândul că o să iasă soarele și pe strada lor. Aiurea! PNL are nevoie de o nouă strategie, de o abordare pozitivă, pusă în operă de oameni noi, care să renunțe la luptele interne şi, mai ales, la ură. Pentru că politica înseamnă să iei „parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului”, adică să faci mai mult lucruri constructive pentru societate și mai puțin să-i dai la picioare adversarului.
Nu în ultimul rând, PNL ar trebui să se reinventeze și iar să se reinventeze. Să vorbească mai puțin și să facă mai mult. Să se sacrifice și să renunțe la orgolii. Poate chiar să-și „calce pe doctrină”. Pentru că numai așa, centrându-te tu pe nevoile omului, și nu omul pe nevoile tale, vei reuși să convingi 50% să pună ștampila pe tine. Asta chiar și după ce ți s-a pus eticheta de „partid corupt”.
