Nu, articolul nu e despre cât de nesănătoase sunt băuturile acelea la pahar pe care le cumpărăm de la automatele întâlnite la tot pasul, deși poate s-ar impune și un astfel de demers. Materialul de față este despre o asociere incompatibilă de termeni care a dus la expresia – doar la noi posibilă – „cafea de la tonomat”.
Conform DEX, tonomat – un împrumut din limba germană – are un singur sens: Pick-up semiautomat care se declanșează cu ajutorul unei monede sau al unui jeton și care are un sistem selector de discuri.
Prin urmare, a cumpăra o cafea de la un tonomat este, dincolo de aberația lingvistică, o lovitură de pumn în figura logicii. E ca și cum m-aș duce să cumpăr cârnați de la farmacie.
Pentru a nu greși, avem la îndemână termenul „automat” – automat de cafea –, expresie ceva mai fericită pentru a desemna dispozitivul de la care poţi cumpăra diverse băuturi prin introducerea de monede sau bancnote de o anumită valoare.
PS: După ce industria automatelor de sucuri, ciocolată, gumă de mestecat, gustări etc. a explodat, s-a ajuns la termenul „vendomat”, un pseudo-calc lingvistic, o adaptare „după ureche”, neconsemnată în niciun dicţionar, a englezescului „vending machine”.
