Miercuri, 1 iulie 2015, se împlinesc 10 ani de la denominarea monedei naţionale. În această zi, în urmă cu un deceniu, în România s-a vorbit oficial despre leul nou, care avea să se dovedească o măsură inspirată.
Principalele motive ale denominării din urmă cu zece ani au fost simplificarea operaţiunilor monetare şi diminuarea aşteptărilor inflaţioniste, ambele obiective fiind îndeplinite. În timp, s-a dovedit că operarea cu bancnote sau monede cu mai puţine zerouri este mai simplă, fiind un semnal de maturitate monetară.
– Obișnuințele se schimbă greu.
De menţionat că în ultimii zece ani nu au mai fost creşteri de preţuri de două cifre ca în decada anterioară, iar acum inflaţia este consolidată în cifre comparabile cu mediile europene. După zece ani de la modificare, încă mai sunt români care folosesc expresia „lei vechi”. Totuși, obiceiul nu este singular. Şi în Europa, la mai bine de zece ani de la adoptarea euro, încă se mai vorbeşte în monede naţionale.
– Nu există lei vechi și noi. Există LEI.
La ora actuală, mulți români folosesc expresia „RON” fără să țină cont că moneda națională a României este LEUL. Aceasta vine din schimbarea de reper care opera pe piaţa bancară internaţională din ROL (Romanian leu) înainte de denominare, în RON (Romanian New leu). Deşi era o prescurtare specifică lumii bancare internaţionale, cum majoritatea băncilor româneşti sunt cu capital internaţional, expresia a ieşit din bănci prin clienţii lor şi s-a răspândit chiar şi în limbajul colocvial. Recomandarea bancherilor este să se spună „LEI” de câte ori se iveşte ocazia, deoarece RON-ul nu este o monedă, ci doar un reper cu care s-a operat o scurtă vreme în sistemul bancar românesc al anului 2005.
