„Inopinat” sau „inopinant”?
Sunt din ce în ce mai mulți români care pronunță „inopinant” în loc de „inopinat”. Greșeala ar putea fi pusă pe seama asemănării pe care o fac vorbitorii între forma greșită „inopinant” și cuvintele terminate în „nt”: important”, „interesant”, „instant” ș.a.
Înainte de orice explicație pe marginea acestui cuvânt, este important să consultăm DEX-ul, care face lumină totală în acest caz. Urmărind etimologia cuvântului (originea lui), constatăm că și în limba latină, de unde provine, se scria tot cu „t”, și nu cu „nt”:
Denisa a primit un trandafir. Doar că nu l-a primit așa, inopinant, cum se laudă, ci INOPINAT!
În limba română, există cuvinte terminate în „nt”, așa cum am arătat mai sus, și cuvinte terminate în „t”: inopinat, inadecvat, ingrat ș.a.
Atenție (și) la substantivul „bancnotă”, întâlnit greșit cu forma „bacnotă”!
BANCNOTĂ = semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă2 (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.