Când am apărut prima oară la televizor, la emisiunea Florinei Popescu de la Campus TV, iar pe burtieră a apărut scris „Cosmin Șontică – Jurnalist”, am crezut că nu văd bine. Era o onoare prea mare și, totodată, o pălărie prea grea. De aceea, am încetat chiar de atunci să mă consider jurnalist. N-am fost și nici nu voi fi vreodată mai mult decât un ins care scrie, mai bine sau mai rău, lucruri pe un site.
Însă pe cei din breasla asta, pe care din 2014 îi tot văd tremurând pe la parade, înghețând pe la deszăpeziri, filmând pe ploaie sau pe viscol pe la diferite evenimente sau așteptând ore în șir pentru declarația vreunui lider politic prea plin de el, eu îi consider „cei din linia întâi”.
Justificat sau nu, categoria aceasta a jurnaliștilor s-a depreciat mult în ochii oamenilor. Nu e o lună de când mulțimea ne huiduia pentru că filmam un eveniment de o importanță majoră pentru România, dar ei n-aveau loc de noi. Ba chiar și unii șefi de instituții ne privesc ca pe niște indivizi periculoși, care le vor răul sau care cel puțin n-au acea înțelegere superioară a lucrurilor pe care o au, de pildă, dumnealor.
O societate modernă înțelege rolul unei prese oneste. România prezentului n-a ajuns încă acolo. (Poate nici la partea cu presa onestă chiar în totalitate, dar eu mă feresc de păcatul generalizării.).
De ce am scris acest material? Pentru că ieri, toată presa din Buzău a fost invitată la Consiliul Județean, fiind întâmpinată cu șampanie, prăjituri și – mai ales – vorbe frumoase, încurajatoare. Nu știu cât a fost demagogie, populism sau ce mai vreți dumneavoastră, dar eu am simțit că măcar o dată pe an, oamenii aceia despre care scriam mai sus, care n-au deloc salarii grozave și nici condiții de muncă minunate, au primit o recunoaștere care prețuiește mult la sfârșitul unui an de muncă.
Da, poate sunt și contraexemple, dar nu-mi stricați frumusețea momentului. Vor fi destule comentarii răutăcioase despre fripturiști, ziariști vânduți, slugarnici, idioți de-a dreptul.. Uneori e bine să te delimitezi de un anumit domeniu, tocmai ca să nu-i faci rău.
La sfârșit de an, celor din linia întâi eu le doresc în primul rând multă liniște. Viața le e destul de agitată și de dată peste cap în fiecare zi. Sănătatea, puterea de muncă, buna-credință și încrederea că ceea ce fac, fac bine să îi însoțească pretutindeni.
La mulți ani!
