Știrile zilei

O minoră de 14 ani nu s-a mai întors de la școală

Emoții pentru o familie din comuna buzoiană Scorțoasa, după ce fiica în vârstă de 14 ani nu s-a mai întors de la școală. A fost nevoie de constituirea unor echipe de căutare pentru găsirea fetei.

S-a întâmplat luni,11 martie 2024, atunci când polițiștii Secției de poliție rurală Berca au fost alertaţi de către părinții unei minore de 14 ani, din Scorţoasa, despre faptul că fiica lor nu s-a întors acasă de la școală.

Poliţiştii au demarat verificări specifice de îndată, în vederea clarificării cu operativitate a situaţiei minorei şi depistării acesteia.

Din primele investigații a reieșit că minora ar fi plecat din incinta unității de învățământ alături de o colegă, în vârstă de 13 ani, din Policiori.

Minorele ar fi fost văzute ultima dată de către localnici, după terminarea orelor de curs, în apropierea unei societăți comerciale.

Întrucât telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor erau închise, s-au constituit echipe de căutare, cărora s-au alăturat membrii familiei.

  • S-au rătăcit pe dealuri.

În jurul orei 19.00, poliţiştii au intrat în contact telefonic cu minora căutată, care a menţionat că se află alături de prietena sa şi s-au rătăcit într-o zonă împădurită, fără a putea oferi repere concrete. Minora a rămas în contact telefonic permanent cu poliţiştii pentru îndrumări şi, ghidaţi de descrierea elementelor de relief, aceştia le-au depistat în mai puţin de 30 de minute.

Cele două minore se aflau în extravilanul comunei Scorţoasa, în zona drumului de legătură dintre Policiori şi Beciu.

Din primele discuţii purtate, a reieşit că nu au fost victimele vreunei infracţiuni, nu au suferit vătămări, fiind preluate şi predate în siguranţă părinţilor.

În acest context, IPJ Buzău transmite o serie de recomandări:

  • CE FACI DACĂ A PLECAT DE ACASA?

„Adolescenţii tind să fie nemultumiti de restricţiile părinţilor sau de cele impuse de şcoală, aceasta fiind vârsta la care dialogul începe să devină dificil. Acestea sunt premisele unor aventuri văzute, foarte probabil, pe marile ecrane, în care tinerii aflaţi în căutarea propriei identităţi sau certaţi cu familia pleacă de acasa. Gesturile de rebeliune pot deveni, însă foarte riscante, deoarece, sub această energie, tinerii uită de proiecţia riscurilor.

De cele mai multe ori se conturează un tipar care, observat la timp, este suficient pentru a le trage un semnal de alarma părinţilor, aşa că fiţi atenti la orice modificare, cât de mică, în comportamentul copilului. In mod cert, fuga de acasă a tinerilor este o încercare de a atrage atenţia asupra lor, asupra nevoilor lor.

De cele mai multe ori se conturează un tipar care, observat la timp, este suficient pentru a le trage un semnal de alarma părinţilor, aşa că fiţi atenti la orice modificare, cât de mică, în comportamentul copilului. In mod cert, fuga de acasă a tinerilor este o încercare de a atrage atenţia asupra lor, asupra nevoilor lor.

Cel mai important este, aşadar, ca părinţii să observe contextul relaţional şi personal al adolescentului care a recurs la această metodă pentru a-şi arăta nevoia.

Atunci când adolescentul are anumite nemulţumiri, care îl vor îndemna să recurgă la un astfel de gest, există o serie de semne care ar trebui să le atragă atenţia părinţilor că există o problemă.

Astfel, dacă părinţii  constată că tânărul ascunde adevărul şi inventează scenarii în mod repetat, când tânărul are tendinţa să mintă în legătură cu şcoala, cu cercul de prieteni, cu ieşirile în oraş, când dispar obiecte din casă sau aduce acasa obiecte care nu îşi justifică prezenţa, când adolescentul are tendinţa să se izoleze zile întregi în camera lui, atunci părinţii trebuie să realizeze că trebuie să ia măsuri, chiar şi prin a apela la sprijin de specialitate, astfel încât să evite situaţii de pericol în care s-ar putea expune copilul lor prin astfel de atitudini.

În aceste situaţii, părinţii trebuie să încerce să nu intre cu forţa în viaţa copilului lor, ci mai degrabă să afle mai multe despre ce anume l-a determinat pe tânăr să recurgă la acest gest, să îi câştige încrederea.

Părinţii  trebuie să afle mai întâi semnificaţia gestului la care a recurs copilul lor. O altă soluţie pentru a îndepărta riscul plecărilor de acasă este descoperirea şi încurajarea aspectelor pozitive ale comportamentului copilului.
Relaţia părinte-copil poate să prevină acest gest al copilului. Chiar dacă soluţia nu este una simplă, care presupune timp şi atenţie acordată copilului, încă de la cele mai mici vârste, rezultatul este unul care merită, în mod cert. Dacă în relaţia părinţi-copil se adaugă pe lângă respectul care se impune în orice familie şi prietenia, situaţiile extreme sunt evitate, pentru că mama şi tata ştiu oricând la ce să se aştepte din partea tânărului. Ei capătă încredere unii în alţii.

Dacă, totuşi, ajungeţi într-o astfel de situaţie, iar copilul a plecat fără urmă, existând posibilitatea apariţiei unei stări de pericol, apelaţi la sprijinul poliţiei!

 Este important să puteţi furniza cât mai multe detalii legate de ultimul contact cu minorul, elemente de vestimenaţie, dar şi date legate de obiceiuri şi anturaj.”

Cosmin Șontică

Vă mulțumim pentru vizită! Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau pe WhatsApp.

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
error: Textul nu poate fi copiat!