Poate cel mai frumos cadou de pensionare primit de o profesoară din Mărăcineni de la elevii săi

Instalatii GPL Auto

Spalatoria Auto Petrom Transilvaniei
Piese Auto ,Asistenta Rutiera, Spalatorie Auto, Anvelope Auto

Profesoara de istorie Steliana Bălescu se retrage după o activitate rodnică de 36 de ani la catedra de la Mărăcineni. Doi dintre elevii săi i-au făcut cadou un adevărat elogiu adus bunătății, calmului și tactului pedagogic ce au caracterizat-o pe draga lor doamnă profesoară:

ÎNVĂȚĂMÂNTUL DIN MĂRĂCINENI ÎN STRAIE DE SĂRBĂTOARE: STELIANA BĂLESCU- o activitate didactică rodnică începută acum 36 de ani

Școala -plionul de vârf al educației noastre personale, „mica noastră feudă”– reprezintă instituția publică, în care noi ca indivizi diferiți suntem „șlefuiți” spre a ajunge la desăvârșirea noastră ca ființe sociale, culturale și spirituale. Această șlefuire este făcută într-o proporție mai mare sau mai mică de toate cadrele didactice care trec prin viață noastră. De la unii putem prelua tactul pedagogic al vieții, de la alții îndemânarea, calmitatea, indulența, felul de a fi, exigența și cu siguranță lista poate continua.

În viață noastră de elevi am avut și avem profesori preferați. Unul dintre acești reprezentanți ai educației noastre îl reprezintă doamna profesoară STELIANA BĂLESCU.

Un portret foarte elocvent al acestei doamne profesoare îl realizează fostul elev al dumneaei, Bogdan-Gabriel Caloian în poezia ce poartă titlul „SOMITATE PROFESORALĂ” :

„Stă falnică și strajnică în mândra noastră școală,

Trecută printre vremuri ce le-au trăit ai noștri,

Este un conrifeu de aur, în platină sculptat,

La o catedră veche și mult prea prăfuită

Iubit-apreciată de multele promoții

Amintită, premiată, desigur și stimată,

Născută pentru a fi cadru didactic,

Amabil și niciodată antipatic.

 

Bună, și ca o mamă eu astăzi o numesc,

Ăsta e timpul ei, un timp al fericirii,

Lansează sentimente către mulții elevi.

E om deosebit, ascuns prin multe clase,

Stând și predând trecutul din dulcele prezent,

Curând ne va privi mereu printr-o clepsidră,

Un gând se-ndreaptă astăzi prin urări de elită.”

Acest minunat făcător de școală nouă ne-a demonstrat faptul că locul său de muncă este un adevărat furnizor de calitate în educație prin intermediul bogatei și lonegevivei sale activități la școlile gimnaziale din comuna Mărăcineni.

Cadrele didactice din cancelariile acestor școli vorbesc cu o profundă nostalgie și recunoștință despre activitatea, prietenia și personalitatea frumoasă a doamnei Steliana Bălescu:

 „Doamna profesoară Steliana Bălescu… un exemplu demn de urmat pentru cadrele didactice tinere, un vulcan de energie, un adevărat dascăl dedicat studiului și activităţii la catedră. Mulţumim, doamna profesoară,  pentru toată dăruirea de care aţi dat dovadă din punct de vedere moral şi profesional!” (prof. Simona Tăbleț, directorul Școlii Gimnaziale „Înv. Clemența Beșchea” Căpățînești)           

                               

„Îmi este foarte greu să mă gândesc la faptul că în anul şcolar 2017-2018, când clopoţelul va suna, buna mea prietenă, doamna profesoară Bălescu Steliana  nu va mai fi la şcoală cu noi, colegii, ci în parc, la şcoală şi la grădiniţă cu nepoţeii. Doar gândul că este aproape de persoanele cele mai dragi mă face să trec mai uşor peste această  etapă. Cuvintele sunt de prisos pentru a arăta tot ceea ce înseamnă pentru mine doamna Bălescu! O mare parte din ceea ce sunt acum din punct de vedere profesional, poate şi moral, i se datorează. La început mi-a fost colegă, dar încet-încet s-a legat o prietenie trainică şi sinceră. Vă mulţumesc pentru tot ce m-aţi învăţat! M-aţi uimit cu răbdarea, priceperea, devotamentul, puterea de muncă, îndârjirea de care aţi dat dovadă în activitatea didactică şi nu numai. Sunteţi o  avalanşă de energie, bună dispoziţie, omenie. Mi-aţi făcut viaţa mai frumoasă, mi-aţi redat încrederea în puterile mele, m-aţi motivat  să îmi doresc să realizez mai multe lucruri inedite, să îmi doresc să sparg bariere. Vă mulţumesc din suflet pentru modul în care ştiţi să răsădiţi încrederea, să înfloriţi speranţa,  să dăruiţi bucurie. Avem nevoie de astfel de oameni! Să aveți parte de tot binele din lume, pentru că îl meritaţi din plin! Fire puternică şi muncitoare m-aţi ridicat când am simţit că nu mai pot. Pentru toate vă mulţumesc! Staţi! Viaţa nu se termină aici.Vom continua prietenia noastră, ne vom bea în continuare cafeaua împreună şi vom depăna amintiri. Trebuie să îmi fiţi aproape când voi ieşi la pensie. Mulţumesc pentru tot şi nu uitaţi că sunteţi „mama mea de suflet” ! Vă îmbrăţişez cu drag !” (prof.consilier educativ Adelina Chiru)

„Sociabilă, conştiinciosă, o bună colegă, care a ştiut să depăşescă cu succes problemele de orice fel, îmbinând calităţile morale cu cele profesionale pentru a forma tineri capabili de a se descurca cu succes în viaţă, în societate. Să ne trăiţi mulţi ani, doamna noastră !” (prof. de biologie Elisabeta Ladă)

„Când spui profesoara Steliana Bălescu , spui zbucium și tumult. Nu cred că a fost zi din viața doamnei profesoare în care să nu se gândească la elevi, la predarea lecțiilor, la concursuri, la ședințe, la consfătuiri, medii, recuperări sau premieri. Sunt convinsă că, prinsă în acest vârtej, nu a simțit când au trecut anii, a pierdut poate șirul generațiilor de copii care au primit din preaplinul sufletului său. S-a încărcat mereu de tinerețe, dar și s-a „risipit” sacrificând timp și trăire pentru școală și elevi.  Întreaga sa carieră s-a legat de comuna Mărăcineni și în special de Școala Potoceni, despre care pot spune, fără șovăire, că i-a fost o a doua casă. În încheierea acestei opinii concluzionez faptul că viața unui om, munca acestuia, nu pot fi cuprinse în cuvinte. Amintirile frumoase care ne leagă de doamna profesoară Bălescu Steliana vor rămâne veșnic. Simt nevoia să spun în fața doamnei viitoare pensionare și în fața tututror celor care au cunoscut-o, din suflet: RESPECT, DOAMNA BĂLESCU !(prof. pentru învățământul primar, la Școala Gimnzială Potoceni, Mariana Ion)

„Viaţa de profesor nu a fost şi nu este uşoară. Să termini facultatea cu medie foarte mare, să primeşti repartiţie în mediul rural, să faci ani şi ani naveta în autobuze înghesuite, dar să nu renunţi la profesia care s-a născut dintr-un talent pentru păstrarea vie a trecutului nostru istoric accentuează caracterul puternic, dorinţa acestei profesoare de a modela suflete, de a arăta încă o dată că <<Omul sfinţeşte locul>>. Să îţi dea Dumnezeu sănătate, să te bucuri de copii şi de nepoţi, de frumuseţile vieţii!” (prof. de geografie Tatiana Olteanu).

„Ne întrebăm adesea, retoric, când a trecut timpul și de ce așa de repede, când s-au dus tinerețea și maturitatea, și mai ales ne întrebăm acum, la ceas de bilanț și de mare adevăr, dacă rămâne ceva important în urma naostră.Cu singuranță că dumneavoastră, doamnă profesoară Steliana Bălescu lăsați în urmă o viață închinată școlii, o istorie a unei cariere presărată cu multe bucurii, împliniri și satisfacții.  Rămân roadele unei frumoase cariere didactice și mai cu seamă rămâneți un exemplu demn de urmat pentru generațiile de elevi cărora le-ați modelat caracterul, le-ați influențat poate destinul și le-ați deschis mereu noi orizonturi. Rând pe rând, promoții de elevi v-au făcut mândră de această nobilă profesie, iar realizările din planul profesional v-au făcut să uitați, poate pentru o clipă, nopți de nesomn, momente de impas, neîmpliniri și ați mers mai departe fără șovăire, cu demnitate. Pentru toate acestea și pentru omul minunat pe care l-am cunoscut, eu vă felicit și vă urez acum la sfârșit de carieră didactică multă sănătate, viață lungă și să vă bucurați de toți cei dragi. Sper ca printre amintiri să păstrați dacă nu figura, măcar numele unei colege învățătoare cu care v-ați intersectat pașii, timp de zece ani, pe poarta aceleeași școli.” (învățător Elena Gogan)

Scriitorul Nicolae Pogonaru, fost profesor de limbă franceză la școlile gimnaziale din com. Mărăcineni și membru în Uninunea Scriitorilor din România, vorbește despre doamna profesoară cu înaltă considerație și prietenie perpetuă: „“Trecut-au anii ca nori lungi pe seșuri”, versul celebru al lui Eminescu, mi-a reamintit că, în pasajul nostru prin viață, singura mare bucurie este conștiința datoriei față de semeni și, cu atât mai mult, față de cei care intră în periplul existențial de la vârsta școlarității. Cu foarte mulți ani în urmă pășea în școala noastră ca tânără profesoară, doamna Steliana Bălescu, o brunetă superbă de o distincție feminină aparte, cu o inteligență sclipitoare, o colegă în preajma căreia te simțeai confortabil. Anii s-au succedat unul după altul în timp ce noi îi contorizam după vacanțele școlare, bucuroși că a mai trecut un semestru sau trei, fără să realizăm că ,în timp, aveam să ajungem la ceea ce se numește  «pensie» , un termen scadent al contractului nostru didactic și social. Poate ne-am fi dorit ca munca la catedră să nu se termine niciodată, dar așa e-n viață, orice lucru are și început și sfârșit. Rămânem cu amintirile și clipele memorabile petrecute alături de colegi dar mai ales de elevi. Doamna profesoară Steliana Bălescu, Steluța, cum ne plăcea nouă să-i zicem, s-a dedicat cu trup și suflet școlii, a pus pasiune și pricepere în demersurile sale educaționale până la perfecțiune. A rămas și va rămâne un model de corectitudine, onestitate, o colegă de excepție cum rar mi-a fost dat să văd; o profesionistă de primă mână în domeniul istoriei, un pedagog cu înaltă calificare promovând cu brio toate gradele didactice și un master, ca apogeu al eforturilor sale de perfecționare continuă. Sunt convins că, dacă și-ar fi dorit, ar fi putut susține cu lejeritate o teză de doctorat, pentru că îi plăcea studiul aprofundat și cercetarea. A antrenat elevii în tot felul de activități educative școlare și extrașcolare, în proiecte cu un mare impact intelectual și emoțional pentru care a fost onorată cu salarii și gradații de merit de-a lungul anilor. Un suflet mare, o foarte bună colegă care știa să evite cu diplomație discuțiile neprincipiale din cancelarie, nu îi plăceau  «bisericuțele», găștile ad-hoc, impostura, versatilitatea, caracterele pervertite în funcție de interese mărunte sau de doleanțe de a parveni și de a rămâne veșnic cu posturi de conducere. A fost un om vertical, care îți spunea în față ce crede, își susținea cu argumente rezonabile opiniile. Îmi va rămâne în minte ca una dintre cele mai dragi colege care avea oricând o vorbă bună pentru fiecare, știa să interacționeze și ca o mamă iubitoare dar și ca o profesoară severă când era cazul, cu elevii care au iubit-o necondiționat. Am împărtășit împreună stresul de zi cu zi, frumusețea clipelor de la clasă, micile momente de supărări, dar și bucuriile; mă voi gândi la ea mereu cu drag și voi privi fotografiile de grup din albumele realizate în timpul școlii.  Îi urez să nu considere acest moment ca pe un sfârșit ci ca pe un nou început plin de speranță, de noi provocări și, mai ales,  plin de multe zile liniștite și relaxante pe care să le petreacă alături de frumoasa ei familie. Orice ar fi, îi doresc să profite din plin de clipele trecătoare, să se bucure de viață și să-și păstreze sufletul tânăr fără să numere vreodată anii. Pensie cât mai lungă și lipsită de griji !

Într-o discuție personală cu unul dintre foștii elevi doamna Bălescu afirma cu o profundă sinceritate următoarele cuvinte: „Mi-a plăcut să fiu statornică ! Nu mi-a plăcut niciodată să mă plimb din școală în școală, chiar dacă mi s-au oferit multe oportunități să plec de la Mărăcineni.”  De aici se deduce că doamna profesoară s-a dedicat foarte mult acestor comunități, fapt ce reise din rodnica sa activitate.

După ce urmează cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității din București, specializarea  Istorie-Filosofie (între anii 1977-1981 pe care le și absolvă), la 1 septembrie 1981 tânăra Steliana Bălescu își face debutul în învățământ ca profesor de istorie la școlile gimnaziale din Potoceni și Căpățînești. Activitatea profesorală pășește pe drumul desăvârșirii deoarece obține în 1985 grad didactic definitiv, în 1992 gradul II, iar în 1996 gradul I, toate gradele fiind date de Facultatea de Istorie din București.

Având competențe manageriale de excepție devine în perioada 1990- 2006 director al Școlii Gimnaziale din satul Potoceni. Despre activitatea de director doamna Mariana Ion relatează: „Îmi amintesc cu plăcere perioada în care doamna Bălescu era directoare. S-a străduit din răsputeri să schimbe „fața școlii” antrenând deopotrivă elevi, părinți, colegi și autorități locale. Efortul dumneaei nu a fost zadarnic deoarece școala este acum „ALTFEL”- mai frumoasă și mai primitoare.Toți am simțit-o „prietena” și colega noastră, când susțineam examene sau când aveam inspecții școlare. De fiecare dată mulții „musafiri” care au trecut prin școală au plecat plăcut impresionați de atmosfera și elanul care domnea aici tocmai pentru că doamna directoare se implica și punea umărul efectiv la finalizarea diferitelor activități”.

Anul 2006 devine pentru doamna profesoară un an al realizărilor din punct de vedere literar-istoric pentru că îi apare la ed. Vega Buzău sub tehnoredactarea computerizată a doamnei Serenella-Liliana Dinu și sub copertarea și procesarea domnului Tibi Cîmpan lucrarea „FILE DE ISTORIE BUZOIANĂ- Studiu monografic 1915-1947”. Această operă istorico-monografică dorește să aducă în prim plan o amplă  prezentare a județului Buzău și aspecte privind învățământului public buzoian din perioada mai sus menționată. Lucrarea are la bază repere istorice, economice și sociale ale satului Potoceni în perioada secolelor XVI- XX (1947), precum și un studiu monografic despre trecutul Școlii mixte, de altădată, din Potoceni în perioada 1925-1947, acestea confirmându-se  în prefața numită de autoare „Argument” : „Lucrarea contribuie la îmbogățirea cunoștințelor de istorie locală, în mod deosebit despre existența și evoluția așezării de la Potoceni, cât și despre primele manifestări ce privesc învățământul sătesc.”

Urmează între octombrie 2006- iunie 2008 la Universitataea din București studii de Masterat, specializarea „Management educațional”.  Din 30 octombrie până în 6 noiembrie 2006 urmează la Casa Corpului Didactic Buzău cursul de formare „Consiliere și orientare”. În noiembrie 2007 urmează cursuri de formare profesională – utilizare AEL- . În 2007 tot la ed. Vega Buzău îi apare lucrarea „Istorie şi civilizaţie veche” devenită pentru anul școlar 2008-2009 manual pentru obționalul predat de doamna Bălescu la clasa a V-a.

În anul 2008 este coautor la scrierea apărută la ed. Rafet numită „Mărăcineni”, Studiu monografic , alături de Valeriu Nicolescu, Constantin Marafet și Nicolae Pogonaru.

Anul 2009 îi aduce din nou o realizare pe plan editorial pentru că aduce în fața cititorilor de sub lumina tiparului editurii Vega Buzău, revista omonimă  a cercului de istorie „Disciplolii lui Herodot”. Cum ne-a obișnuit și în publicația  personală anterioară,  istoricul Steliana Bălescu vorbește despre o așa numită „Legndă a râului Buzău” (textul fiind cules din Legendele românilor) și despre o scurtă monografie a satului Potoceni.

Între 24 ianuarie și 7 februarie  2010 urmează cursuri de specializare- metodist, iar în același an urmează și cursuri de specializare- mentor.

Timpul, și inevitabil o dată cu el și anii, o aduc pe doamna profesoară Steliana Bălescu să aibă o colaborare fructuasă alături de actuala doamnă inspector Serenella Dinu, atât pe plan editorial cât și pe plan educațional. Pe plan educațional și în principiu extracurricular, doamna profesoară participă ani de-a rândul la simpozioanele națioanle și internaționale organizate de doamna inspector Serenella, dintre care amintim: „Apa un miracol” , „Școala-furnizor de calitate în educație” și „Problemele secolului XXI: delincvență juvenilă, consumul de droguri și violența în școală”. În aceste simpozioane dumneaei a participiat fie cu lucrările proprii (în publicațiile acestor activități), fie cu lucrările elevilor ale căror rezultate au fost deosebite.

A colaborat alături de colegii ei, inițiind și contribuind la desfășurarea unor activități la nivel național, cum ar fi: Concursul Național de creație pentru elevi pe teme istorice „Eroii noștri”, Concursul Național „Istorie, tradiție și modernitate în satul românesc”, Concursul Școlar „Sunt cetățean al Europei!”, și cu siguranță lista poate continua.

Dumneaei este menționată ca făcând parte din echipa proiectului „NO CHILD LEFT BEHIND”- Erasmus+ (în perioada 1. septembrie 2014 – 31. august. 2017) proiect la care participă , alături de România, și: Spania, Italia, Polonia și Turcia. Proiectul acesta s-a desfășurat la Mărăcineni în octombrie 2016 sub atenta coordonare a doamnei profesoare Daniela Falnicu , unde doamna Steliana a fost ghid istoric în excursia de la Brașov.

Ziua de 11. aprilie. 2017 a reprezentat pentru doamna profesoară Steliana Bălescu un moment de bucurie. Foștii ei elevi, Ana-Maria Tudorie și Bogdan-Gabriel Caloian i-au făcut o supriză deosebită deoarece au făcut posibilă întâlnirea după ani și ani a doamnei Bălescu cu unul dintre foștii profesori de matematică ai Școlii Gimnaziale Potoceni, Liviu Petrideanu. Aceste clipe frumoase au avut loc în cancelaria de la Potoceni înconjurată de minunații colegi și de acești doi foști elevi. Clipele din acea zi însorită de primăvară au reprezentat pentru cele două cadre didactice un moment al amintirilor, al bilanțului, al clipelor feerice petrecute în pauzele cu miros de cafea de la Potoceni. Acest fost profesor al școlii își amintește cu drag despre colega sa de cancelarie, spunând următoarele:

„Doamna Bălescu Steliana face parte încă din garda veche a cadrelor didactice de la școala Potoceni alături de profesorii: Scarlat Alexandru, Stanciu Maria,  Diaconescu Ștefania, Banu Georgeta, subsemnatul și alții. A predat și mai predă încă istoria și a iubit mult școala, copiii și oamenii din sat, dovadă că la Revoluție deși avea posibilitatea să plece în oraș nu a făcut-o, rămânând înca 27 de ani în această unitate de învățământ. E drept că și eu m-am desprins cu greu de școală și de sat mai ales că eram director în momentul plecării. După plecarea mea a preluat direcția școlii, colega mea, Steliana, mulți ani (exact câți ani nu știu). La venirea ei în școală ne-a impresionat pe toți cu frumusețea și zâmbetul ei angelic. Bună și înțelegătoare colegă de cancelarie, era în același timp și exigentă cu unele situații care se mai iveau și își spunea părerea personală chiar dacă unora nu le convenea. Acum am văzut că-i pare rău că părăsește școala, deși nu afișează acest lucru, pentru că a fost și este o sufletistă , iubește copiii și colegii. Sigur că mai sunt multe amintiri comune pe care o să mai avem ocazia ca să le comentăm.”

În acești ani în care a slujit cu o imensitate dragoste școala,  a acumulat o sumedenie de elevi în sufletul său, dintre care, doar câțiva își dau astăzi mâna în hora amintirilor, opiniilor, gândurilor frumoase mai recente sau mai îndepărtate,  pe care toți le transmit către acest om ce le-a  strălucit pur și simplu drumul școlii generale:

„Eram o copilă sfioasă când am cunoscut-o pe doamna profesoară Bălescu, care tocmai terminase facultatea şi fusese repartizată în mica noastră şcoliţă din Potoceni. Frumoasă, cu ochi verzui din care ţâşnea o privire caldă, s-a apropiat prin tactul pedagogic de noi toţi şi ne-a încălzit sufletele cu răbdarea, priceperea şi devotamentul prin care expunea lecţiile de istorie, făcându-ne parcă să retrăim momentele prezentate. Viaţa de adult mi-a oferit surprize şi am trăit alături de doamna profesoară noi şi noi experienţe la fel de constructive. A modelat sufletele elevilor care au trecut noastre, dar cea mai mare realizare îi sunt copiii şi nepoţeii. O viaţă de pensionar frumoasă, stimată doamnă profesoară !” (secretarul Școlii Gimnaziale „Înv. Clemența Beșchea” din Căpățînești, Mirela Anton Tănase)

„Noi astăzi, ca oameni maturi, o privim pe doamna profesoară Bălescu din două puncte de vedere. Primul dintre ele este însuși tabloul de profesor tânăr al școlii Potoceni . Era entuziasmată, frumoasă, cu un chip luminat al cărui zâmbet ne-a rămas întipărit în minte. Pe lângă un profesor devotat și un om de încredere, era și un participant activ la practica agricolă impusă de regimul comunist. Anii au zburat iar copiii noștri au avut ocazia să o aibă pe dumneaei ca și cadru didactic, respectiv diriginte. Chiar dacă acel chip minunat de atunci a fost brăzdat o dată cu trecerea timpului, a rămas același profesor pe care noi l-am cunoscut, și despre care Bogdan și Ana vorbesc cu atâta dragoste, respect și prețuire. Acest fapt nu ne face decât să ne bucure deoarece, doamna Bălescu reprezintă pentru noi și ei imaginea dascălului- prieten al elevilor, omul despre care ne amintim cu drag ori de câte ori avem ocazia. Vă urăm o perioadă longevivă a pensionării, plină de sănătate și de împliniri!” (Cristina-Livia Bogdan Caloian, Tudorie Ene Luminița, Ștefan Tudorie)

  „Doamna profesoară Steliana Bălescu a fost un adevărat exemplu didactic și pedagogic, un model inspirațional de om, care a slujit cu dragoste învățământul. Moștenirea spirituală  pe care o lasă fostei mele școli este una valoroasă, pe care eu, chiar și astăzi, deși am absolvit liceul o prețuiesc și o voi prețui veșnic. Doresc pe această cale sa îi mulțumesc  pentru tot bagajul de cunoștințe acumulat și sper ca în continuare să se bucure de realizările dobândite de-a lungul carierei sale.” (Alina-Elena Iorga)

„Aș dori să vă mulțumesc că din prima zi și până astăzi m-ați îndrumat puțin câte puțin în tainele învățăturii. Pentru mine nu ați fost doar o profesoară, ci în timp ați devenit prietena mea, a noastră, a tuturor, întrucât acum vă iubesc ca pe o mamă. Sunteți o doamnă dirigintă model cu care aș dori să mențin o legătură strânsă peste ani.” (Andreea Ștefan)

„Doamna Bălescu este unul dintre profesorii care prin veselia  contagioasă, prin pasiunea de a relata istoria, prin dedicare și seriozitate, îți rămâne în suflet și de care îți amintești cu bucurie . Îi mulțumesc doamnei pentru că m-a determinat să mă implic în cât mai multe activități școlare și nu numai, ce au ajutat astfel la dezvoltarea mea !” (Andreea Petrache)

 „Despre doamna Bălescu se pot spune multe.  Profesionalismul și modul deosebit în care ne prezenta materia a făcut-o să devină unul dintre profesorii mei preferați. Sensibilitatea și perseverența a făcut din dumneaei un profesor devotat, un om indulgent, o doamnă care ne iubea fără să-și arate intensitatea sentimentului. Privind în trecut pot spune că doamna profesoară de istorie este cea care și-a scris pe file de aur contribuția pe care a avut-o în cadrul formării mele ca membru al societății.” (Elena-Nicoleta Toma)

„Curând se împlinesc patru ani de când ne-am despărțit, patru ani în care m-am gândit constant la dumneavoastră ca fiind unul dintre oamenii care m-au influențat decisiv în alegerile făcute de-a lungul vieții. M-ați învățat că trebuie să țin capul sus, că nu trebuie să-mi fie niciodată rușine de ceea ce sunt si de ceea ce aleg să fac, că frumusețea unei femei vine din interiorul ei și că e foarte important să cred în mine mai mult decât cred alții. Mă bucur că v-am putu cunoaște și că într-o anumită perioadă a vieții ați făcut parte din viața mea.” (Mirela-Mădălina Jugănaru)

„Pășeam emoționată în urmă cu opt ani, pe porțile școlii din Potoceni. Era un nou început și o dată cu el pășeau în viața mea alți oameni, printre care și o personalitate care avea să se numească de atunci diriginte. Eram foarte curioasă și în timp ce mă întrebam în sinea mea iată că se auzi un glas puternic din apropiere: Sunt profesoara de istorie, Steliana Bălescu şi viitoarea voastră dirigintă ! O dată cu intrarea în clasă din vorbe și din comportament mi-am dat seama că aceasta emana o căldură sufletească imensă și o bunătatea nemărginită. Din primele clipe am simțit că va fi CEA MAI EXTRAORDINARĂ DIRIGINTĂ. Era preocupată de toate, atentă, o fire înzestrată cu o calmitate, o inteligență și o perspicacitate aparte. Chiar dacă dumnaei și-a impus autoritatea în acesți patru ani de gimnaziu într-un mod subtil, ea nu a vrut să deranjeze pe nimeni, ci să ne încadrăm în preceptele societății școlare de bun simț. Timpul poate a trecut prea repede dar relația mea cu doamna dirigintă rămâne una strâns legată deoarece mi-a conturat caracterul și m-a format ca om. Păstrez și acum în minte vie imaginea ei, înțelegătoare, respectuoasă, corectă și mereu cu zâmbetul pe buze.” (Ana-Maria Tudorie)

„Când pronunț numele școlii gimnaziale din satul Potoceni imediat îmi vine în minte numele doamnei profesoare Steliana Bălescu. Aceasta a fost, este și va rămâne pentru mine un corifeu al învățământului sătesc de la Mărăcineni. Modestia, sinceritatea, iubirea maternă și devotamentul doamnei Bălescu, mă fac astăzi să o apreciez pentru că de la dumneaei am avut de învățat multe. Nu aș putea să uit niciodată interesantele ore de istorie și cultură civică la care am participat cu mult drag (în special revoluționarea sistemului de predare prin introducerea prezentărilor de timp PowerPoint realizate de noi, elevii), simpozioanele, concursurile și toate activitățile care țin de mediul extrașcolar și de toate sfaturile pe care mi le-a dat în decursul anilor chiar și după terminarea gimnaziului. Vreau să îi mulțumesc și astăzi, mai mult ca întotdeauna pentru că m-a învățat ce înseamnă aceea o competiție, pentru că mi-a arătat realitatea zilelor noastre, pentru că mi-a oferit încredere și speranță într-un viitor promițător, chiar dacă uneori prin intermediul multor apeluri telefonice. Vreau să vă urez la acest ceas de aleasă bucurie ca viața dumneavoastră să fie ca un trandafir veșnic înflorit ce emană parfumul sănătății și cuprinde petalele faptelor bune, sepalele iubirii, frunzele fericirii, tulpina dorințelor înplinite și rădăcina nădejdii în Dumnezeu.” (Bogdan-Gabriel Caloian)

Sunt multe de spus la acest moment despre o asemenea activitate de 36 de ani la catedră. Nici timpul, nici spațiu nu poate curpinde activitatea strălucitoare a acestui profesor devotat de la școlile din comuna noastră, CARTEA VIEȚII RĂMÂNÂND DESCHISĂ pentru anii care se vor înșira în călătoria dumneaei existențială.

Material realizat de Bogdan-Gabriel Caloian și Ana-Maria Tudorie, sub atenta îndrumare a doamnei profesoare, consilier educativ, ADELINA CHIRU.

Etichete:

Despre autor

Cosmin ȘONTICĂ

Cosmin este editor-șef și conduce Reporter Buzoian de la deschiderea din 2015. Vine în presa online din zona educației, acolo unde activează ca profesor de limba și literatura română.

Oferta Publicitate
Profesional New Consult

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *