Dacă în urmă cu ceva timp, publicația noastră prezenta județul Buzău prin ochii unor personalități marcante ale țării, astăzi, „Reporter Buzoian” vă invită să citiți impresiile pe care Buzăul le-a lăsat călătorilor, ofițerilor, oamenilor politici, pictorilor din multe colțuri ale lumii, începând chiar din secolul al XVI-lea.
„Buzăul, cu nelipsitele lui grădini publice și case curate și elegante, cu firea meridională, vie a locuitorilor, care se manifestă creând o atmosferă de veselie.” Acesta este un mic portret al județului nostru, realizat în timpul războiului de independență, portret conturat de ofițerul finlandez, Victor Tuderus, în urma unui popas în ținutul nostru.
Meleagurile buzoiene au câștigat, de-a lungul timpului, admirația a importanți pictori, nu doar români. De exemplu, misionarul scoțian și pictorul de talent Robert M. McCheyne, încântat de pitorescul orașului, ne-a lăsat o acuarelă intitulată „Un sat…adorabil”
Pe la 1641, Bartolomeo Locadello, negustor italian, considera Buzăul printre primele cinci orașe ale Țării Românești.
Chiar și oameni politici englezi, au lăudat Buzăul, spunand că este „oraș mare cu case de lemn, unde erau negustori foarte buni.” (Henry Cavendish)
Nu doar frumusețile naturale ale Buzăului i-au încântat pe cei care ne-au vizitat orașul, ci și mănăstirile și arhitectura au impresionat totodată: „Aceste oraș este destul de mare; are două mănăstiri frumoase, de zid (Episcopia și Banu), o a treia biserică de zid (Sf. Îngeri) și o a patra, părăsită, dar din ruinele ei se poate vedea că era frumoasă ca arhitectură.”
Evila Celebi (călător turc) îl descria ca fiind un „oraș foarte plăcut, împodobit cu vii și grădini. Sunt mulți bărbați arătoși și multe femei plăcute.” Hărnicia și bunăstarea buzoienilor a fost lăudată și de Ipolit Vîșenski, călător: „oamenii din acest oraș sunt veseli, bogați și au în cămări tot ce le este de trebuință.” Prosperitatea locuitorilor este confirmată și de un nobil rus, care afirmă pe la 1837 că „cel mai bogat în oi este județul Mehedinți, apoi vine Buzăul.”
Nu mai este un secret faptul că tradițiile și obiceiurile buzoiene au un farmec aparte, idee constatată și de francezul Theodor Margot, care, impresionat de frumusețea datinilor folclorice desfășurate pe străzi cu ocazia sărbătorilor de iarnă, scrie: „oraș destul de mare, însemnat și chiar important.”
Minunatul nostru Buzău a impresionat, și continuă să impresioneze, o mulțime de persoane, de la oameni de rând, la oameni de știință, călători, critici români, până la nume străine. Toate aceste precizări despre județul de la curbura Carpaților ne fac cinste și dovedesc importanța pe care Buzăul a avut-o încă din cele mai vechi timpuri.
(Sursa: “Municipiul Buzău-Monografie”, Gheorghe Petcu)
