Știrile zilei

REPORTAJ: Tabăra de țigani căldărari de la marginea orașului Buzău

La doar câţiva kilometri de oraşul Buzău, pe lângă albia râului cu același nume, în această vară au răsărit câteva corturi care forfăie de viaţă. Îţi poţi da seama uşor, după afişul de la intrarea în tabără, că 1oamenii nu au venit în vacanţă. Ei sunt ţigani căldărari şi au venit aici să muncească.
Orice maşină care trece prin zonă este întâmpinată de strigătele femeilor, care strigă să opreşti la ele, să îţi ghicească viitorul în palmă. Fiecare poartă câte un copil în braţe, iar hainele sunt colorate, cu motive florale, tradiţionale ţigăneşti.

Spre deosebire de femei, bărbaţii nu scot o vorbă. Fiecare îşi vede de treabă. Unul bate cu ciocanul într-un cazan de ţuică, pentru a-l modela, altul face focul, pentru a topi materia primă. Băieţii aflaţi la vârsta adolescenţei privesc întreg procesul. Un alt lucru care îi diferențiază de femei este faptul că bărbații nu poartă îmbrăcăminte tradiţională.

În corturi găseşti toate lucrurile necesare într-o locuinţă, de la mese, scaune, pături, perne, până la telefoane mobile. În plus, ei au şi câteva păsări pe care le cresc pentru a avea ce mânca în timpul verii. 2

Sandu Stănescu, unul dintre căldărarii mai bătrâni povesteşte că ei nu locuiesc tot timpul la corturi. În timpul iernii, ei stau în Lieşti, din judeţul Galaţi. Este o comună ce adăpostește peste 1600 de suflete. Acolo au case, ca tot omul. Comuna are un bulibașă, care se ocupă de toți meseriașii. Acesta le oferă materia primă, cuprul, din care oamenii confecționează cazane.

În fiecare vară, îşi părăsesc locuinţele şi pleacă prin ţară, pentru a strânge bani. Anul acesta, în Buzău au venit cinci familii, toate înrudite între ele.
Ocupaţia lor de bază este confecţionarea cazanelor din cupru. Ei lucrează şi la corturi, dar şi în curţile oamenilor care vor să le cumpere produsele:

“Noi altă meserie nu avem, asta e tot ce ştim. Înainte oamenii cumpărau mai multe cazane. Acum ne descurcăm mai greu.”3
Ei au hotărât să plece prin ţară pentru că în comuna lor natală sunt prea mulţi care au aceeaşi ocupaţie. De aceea, acolo primesc puţine comenzi:
“An de an venim în zona Buzăului. Aici avem prieteni la care am lucrat de atâţia ani. Ba le mai reparăm cazanele, ba facem altele noi”, spune Sandu.
Înainte de a se stabili într-o zonă, merg la Primăria şi la Poliţia din 4judeţ, pentru a obţine autorizaţie. Locul unde se vor aşeza în timpul verii şi-l aleg strategic. Sunt preferate satele unde producţia de prune şi de struguri este mai mare. Astfel, oamenii vor avea nevoie de cazane în care să-şi facă ţuica.
Mihai Stănescu, unul din tinerii din tabără, are 18 ani şi de la 12 ani pleacă în fiecare vară cu cortul. Cea mai mare realizare a lui de până acum este faptul că a reuşit să facă singur un cazan întreg, În rest, el doar îi ajută pe cei mai în vârstă.
5
Până la vârsta majoratului, băiatul s-a plimbat deja prin toată țara. Timișoara, Alba-Iulia, Argeș, Ploiești, Focșani, sunt doar câteva din orașele unde a mers cu familia să-și vândă produsele.
Întrebat dacă vrea să continue meseria părinţilor, spune că ar fi mândru să facă asta. “Voi practica această meserie până când ea va exista. Dacă nu mai primim comenzi, îmi voi căuta un loc de muncă, ca toți oamenii.”

Cosmin Șontică

Vă mulțumim pentru vizită! Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau pe WhatsApp.

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button