REPORTAJ: Tabăra de țigani căldărari de la marginea orașului Buzău
La doar câţiva kilometri de oraşul Buzău, pe lângă albia râului cu același nume, în această vară au răsărit câteva corturi care forfăie de viaţă. Îţi poţi da seama uşor, după afişul de la intrarea în tabără, că oamenii nu au venit în vacanţă. Ei sunt ţigani căldărari şi au venit aici să muncească.
Orice maşină care trece prin zonă este întâmpinată de strigătele femeilor, care strigă să opreşti la ele, să îţi ghicească viitorul în palmă. Fiecare poartă câte un copil în braţe, iar hainele sunt colorate, cu motive florale, tradiţionale ţigăneşti.
Spre deosebire de femei, bărbaţii nu scot o vorbă. Fiecare îşi vede de treabă. Unul bate cu ciocanul într-un cazan de ţuică, pentru a-l modela, altul face focul, pentru a topi materia primă. Băieţii aflaţi la vârsta adolescenţei privesc întreg procesul. Un alt lucru care îi diferențiază de femei este faptul că bărbații nu poartă îmbrăcăminte tradiţională.
În corturi găseşti toate lucrurile necesare într-o locuinţă, de la mese, scaune, pături, perne, până la telefoane mobile. În plus, ei au şi câteva păsări pe care le cresc pentru a avea ce mânca în timpul verii.
Sandu Stănescu, unul dintre căldărarii mai bătrâni povesteşte că ei nu locuiesc tot timpul la corturi. În timpul iernii, ei stau în Lieşti, din judeţul Galaţi. Este o comună ce adăpostește peste 1600 de suflete. Acolo au case, ca tot omul. Comuna are un bulibașă, care se ocupă de toți meseriașii. Acesta le oferă materia primă, cuprul, din care oamenii confecționează cazane.
În fiecare vară, îşi părăsesc locuinţele şi pleacă prin ţară, pentru a strânge bani. Anul acesta, în Buzău au venit cinci familii, toate înrudite între ele.
Ocupaţia lor de bază este confecţionarea cazanelor din cupru. Ei lucrează şi la corturi, dar şi în curţile oamenilor care vor să le cumpere produsele:
SUFLETE DE RROMI – 1600 IN REST MAI SUNT SI 16000 DE CONATIONALI