A murit Irina Țibuc, fiica fostului subprefect de Buzău, Adrian Țibuc

O veste tristă ne întunecă acest început de săptămână: azi-dimineață, buzoianca Irina Țibuc s-a stins din viață pe secția ATI a Spitalului Județean de Urgență Buzău, după o afecțiune care i-a umbrit ultima parte din viață. Irina nu împlinise încă 44 de ani.

Potrivit apropiaților, Irina Țibuc a fost un om al cuvintelor și al faptelor. Profesoară de limba engleză, ea a deschis minți și a inspirat generații de elevi, insuflându-le curajul de a visa și de a-și urma propriul drum. În ultimii ani, și-a continuat activitatea în slujba comunității, fiind consilier în cadrul Camerei Deputaților.

Dar dincolo de carieră, Irina era un suflet cald, profund atașat de viață și de tot ceea ce înseamnă ea. Iubea animalele, cărora le-a fost o voce puternică, implicându-se activ în apărarea drepturilor lor. De altfel, pagina sa de Facebook e și astăzi o mărturie a devotamentului, a empatiei și a energiei cu care lupta pentru fiecare cauză în care credea.

În anul 2020 s-a implicat și în politică, de partea USR, unde și-a făcut o mulțime de prieteni. Printre ei se numără Denisa Çoban, cea care a și făcut tristul anunț:

„IRINA, suflet blând și luminos, a plecat prea devreme dintre noi…
 Când „mai târziu” devine „niciodată”…
O veste groaznică… genul de veste care te lasă fără aer și cu un gol imens în suflet. Irina nu mai este printre noi. 
Am crezut că avem timp. Mereu avem impresia că timpul ne aparține, că e o resursă nesfârșită și că „data viitoare” e garantată. Ne-am tot spus că va fi bine, cǎ va trece, cǎ trebuie să ne vedem, cǎ salvǎm animăluțe… cât de fragil este totul.
Am tot ascultat Ed Sheeran zilele astea, pentru ea, pentru a o ține aici, pentru ca știu cât de tare îi plăcea… uneori nu mai ajută nimic… uneori și minunile se sfârșesc…

Abia acum realizez cât de mult s-a luptat ea în tăcere. În ultimele luni, pur și simplu nu a mai avut puterea să iasă, să mai fie prezentă așa cum o știam. Mă uit în urmă și mulțumesc cerului că, vara trecută, a găsit acel puseu de energie să ne vedem la o cafea. N-am bănuit atunci că acele momente vor deveni ultima noastră amintire împreună, un ultim cadou de la ea înainte ca puterile să o părăsească.
Abia când e prea târziu înțelegem greșeala: amânăm îmbrățișări, amânăm întâlniri, amânăm cuvinte. Și rămânem cu un regret mut. Dacă ai pe cineva la care te gândești, nu mai amâna! Sună! Du-te! Scrie! Nu lăsa timpul să decidă în locul tău, pentru că uneori, când tu ești gata, celălalt nu mai are puterea să te primească.
Iartă-mă, Irina!  Îți mulțumesc pentru că te-am cunoscut într-o perioadă atât de frumoasă a vieții noastre. Cafeaua aia din vară va rămâne icoana mea despre tine: o luptătoare care a zâmbit până la capăt.
Zbor lin spre lumină!”

Se pare că ultima perioadă a vieții Irinei îi fusese umbrită de o boală necruțătoare, care o epuizase și o făcuse să trăiască retras. Inima ei a încetat să mai bată marți dimineață, pe secția ATI a Spitalului Județean de Urgență Buzău.

Plecarea ei lasă în urmă un gol imens în inimile rudelor, ale prietenilor, ale colegilor și ale tuturor celor care au cunoscut-o.

Irina era unicul copil al respectabilei familii de medici Țibuc. Din păcate, tatăl, Adrian Țibuc, medic cardiolog și fost suprefect al județului Buzău (1996-2001), s-a stins din viață la începutul anilor 2000, la vârsta de 43 de ani. Moartea sa, survenită în urma unui infarct miocardic, a fost la acea vreme un șoc pentru întreaga comunitate buzoiană.

După câțiva ani s-a stins și soția sa, medic de laborator la Spitalul Județean de Urgență Buzău. Și astfel, Irina a rămas să ia singură viața în piept, iar felul în care a făcut-o până azi-dimineață este demn de respect.

Din păcate, astăzi, Irina și-a încheiat drumul pământesc. Cei care au cunoscut-o își pot lua rămas-bun începând de joi, 19 februarie 2026, ora 12:00, când sicriul va fi depus la capela cimitirului „Dumbrava”. Înmormântarea va avea loc vineri, 20 februarie, la ora 11:00.

Dumnezeu să o odihnească în pace!