Apa nu le va lipsi niciodată buzoienilor. Din cele mai vechi timpuri, ținuturile de la întretăierea drumurilor Munteniei și Moldovei au fost scăldate în apele Buzăului, râu cu o istorie bogată, de aproape două milenii de la prima pomenire a sa într-un document. Totuși, până să ajungă în gospodăriile buzoienilor, lichidul vital a parcurs un traseu interesant, de la Iazul Morilor până la instalațiile de ultimă generație achiziționate cu bani europeni.
Secolul al XVI-lea este un moment de referință pentru subiectul în discuție. De atunci datează primele însemnări istorice despre Iazul Morilor, o deviație special realizată a râului Buzău, care traversa orașul și din care porneau și alte ramificații, apa fiind folosită nu numai pentru acționarea instalatiilor de măcinat, ci și pentru udatul grădinilor și nevoile măcelăriilor si tăbăcăriilor.
SACÁ, sacale, s. f. Butoi așezat pe un cadru cu două sau cu patru roți, cu care în trecut se transporta apa de la fântână sau de la râu. – Din tc. saka „sacagiu”.
Între anii 1844 și 1859 se reușește captarea a trei izvoare, din care apa era înmagazinată în trei rezervoare. De aici, ea era luată cu sacalele si transportată în oraș. Tot în aceasta perioadă a fost realizat un apeduct alimentat din râul Buzău. Canalul a fost pietruit în 1866.
1871 este anul apariției primului Regulament de utilizare si întreținere a „rețelelor” primare de apă, emis de „Consiliul de Higienă si Salubritate Publică”.
Pe 29 iunie 1896 se semnează un contract cu ing. Nicolae Cucu din București, prin care este comandată realizarea alimentării cu apă potabilă a orașului. Este de notat că autoritățile vremii și specialiștii contactați în acest sens au hotărât să adopte varianta captării apelor subterane.
În 1902 are loc eliberarea primelor autorizații privind concesiunile la particulari. Au fost racordate la rețea 15 imobile de pe străzile Unirii, I.C. Brătianu si B-dul Elisabeta (actualmente Gării), in 1904 fiind înregistrați 25 de consumatori.
Rezolvarea problemei alimentării cu apă a întregului oraș avea să vină pe 11 iunie 1924. În ședința extraordinară a Comisiei Interimare s-a propus contractarea unui împrumut de 15 milioane de lei necesar racordării tuturor locuințelor și construirii unui rezervor în Crâng.
Pe 11 octombrie 1938, administrarea și exploatarea instalațiilor de alimentare cu apă trec din grija Primăriei în sarcina întreprinderilor edilitare buzoiene, care au purtat, în timp, diverse nume: Întreprinderea de Gospodărie Comunală, Întreprinderea de Gospodărire Orășenească, GOSCOM, Regia Autonomă Municipală.
Ziua de 1 ianuarie 2008 este o dată importantă în „calendarul apei” din județ. Este prima zi de funcționare a „Companiei de Apă” Buzău, societate comercială înființată prin divizarea Regiei Autonome Municipale. Astăzi, compania are aproape 700 de angajați și a implementat numeroase proiecte cu finanțare europeană, prin care este extinsă și modernizată infrastructura rețelei de alimentare cu apă.
Da,felicitari,frumos reportaj,dar cred ca ar trebui sa face.ti un altul cu pierderile de APA,pe care le platesc locuitorii municipiului, de la apartamente,ca nu consumam (câte unii),la câte pierderi platim(pe factura se num.differenta de APA potabila)si câtã apã meteoricã se plateste,cand nu ploua 2-3 luni,poate astfel se sesiseaza si conducerea acestei institutii si,vom Platì APA,ca si lumina si gazele,adica,cat e pe contuar, atat sa platim,ca altfel de ce mai avem apometre???? Multumesc!!!!
Foarte interesant, multumesc pentru informatie!