Durere fără margini în familia Iulianei Brătucu, o tânără în vârstă de 33 de ani, răpusă de o boală nemiloasă după luni de suferință. În urma ei rămân acum un băiețel de numai patru ani și un soț răvășit de durere.
Problemele pentru Iuliana au început în anul 2016, când în urma unor controale i s-a depistat o tumoră cerebrală. Au urmat tratamente chinuitoare, iar tânăra părea că a învins boala. În 2020 a adus pe lume un băiețel, care i-a dat puterea de a merge mai departe.
Luna trecută, povestea tinerei a fost prezentată pe Facebook de prietenii care s-au mobilizat pentru salvarea ei:
„Iuliana are 33 ani, e mămica unui puști minunat de 4 anisori și își începe povestea in luna lui decembrie 2016 , când descoperă o tumoră cerebrală. Diagnosticul este incert , având în anii precedenți 4 diagnostice , printre care și meduloblastom fiind o tumoră de fosa posterioară, motiv pentru care niciun oncolog la care a fost nu a decis ca ea sa urmeze tratament oncologic . S-a recuperat după operatie și până în 2019 inclusiv , toate examenele IRM nu atestau nicio recidivă tumorala. In 2019 rămâne însărcinata, iar în 2020 da naștere unui băiețel, care din păcate se naște cu probleme de sănătate. L-am botezat pe Matei in maternitate și după 7 săptămâni cumplite de stat în maternitate se externează , dandu-i copilul în brațe ” să se bucure de el cat mai poate”, spunandu-i-se că are o forma grava de epidermoliza buloasa, copilul avand rani deschise pe tot corpul , varsa cu sânge, până și din ochișori îi curgea sânge. Reușește să ajungă în Italia, unde stau 2 ani, i se pune diagnosticul corect, este transplant si tratat corespunzător . Recuperarea este dificila ulterior , fapt pt care Iuliana nu a mai reușit să își facă controale IRM.” se arăta în apelul făcut pe Facebook.
Astăzi, vestea că Iuliana nu mai este a căzut ca un trăsnet peste comunitatea din Pleșești, Berca. Tânăra se afla internată la un spital din Italia, unde medicii au luptat din răsputeri să îi salveze viața. Fusese diagnosticată însă cu o infecție meningeală extrem de puternică, iar în cele din urmă, organismul i-a cedat.
Pe pagina sa de Facebook, numeroase mesaje emoționante curg de la aflarea veștii:
Acum știu ca sunt de prisos cuvintele. Am crescut împreună, am învățat de la tine, ne-am făcut temele împreună si Doamne, cat mă bucuram când mă lasa mama să dorm la tine! Eram copii plini de speranță, plini de bunătate și de inocența. Nu ne gândeam decât la viitor, la viețile noastre, la ce o să facem când terminăm școala, când terminăm facultatea. Adevărul este ca nu ne gândim niciodată ca sfârșitul poate apărea oricând. E valabil pentru oricine. Am învățat de la tine să mă bucur de fiecare clipă din viața mea. Din păcate, ale tale s-au scurs. Eu nu pot să accept faptul ca tu nu mai ești printre noi fizic. Astăzi te-am plâns și te voi mai plânge mult timp de acum. Ce mi-aș fi dorit să ajute cu ceva și lacrimile noastre! De te-ar aduce înapoi lacrimile care cad pentru tine, acum ai fi din nou în viața. Mă doare sufletul când știu doar o parte din chinul prin care ai trecut. Poate ca rugăciunile îți vor face calea mai ușoară către Dumnezeu, dacă nu au reușit să te facă bine.
Ce rost mai au cuvintele acum când tu nu mai ești?! Sunt furioasă pe soarta ta, atât de crudă! Uneori viața e atât de nedreaptă…
Ai fost și ești în continuare iubită! Te păstrez în amintirile cu noi, dar în același timp, mi-ai lăsat un mare gol în inima. Ești o pierdere uriașă pentru copilăria mea, pentru mine ca adult. Câtă durere ai lăsat în urma ta, Iuli, însă acum nu te mai doare. Știu ca o să veghezi mereu asupra lui Matei și o să aibă un înger păzitor tot timpul cu el. Te va avea mereu pe tine, lângă el.
Mi-aș fi dorit ca finalul să fie unul fericit pentru noi toți. Să ne mai bucurăm de tine ca erai un om atât de bun! Ai fost mereu cuminte, liniștită. Nu pot să înțeleg ce s-a întâmplat. Încă refuz să accept pierderea ta.
Multa putere oamenilor cei mai apropiați ție! Multă putere mamei tale! Of, ce tragedie!
Mă rog pentru voi toți: cei de aici și cei de dincolo!
Dumnezeu să te odihnească, draga mea!
Nu te voi uita niciodată! Iuliana Bratucu – Alexandra Robea
Cu inimile frânte și sufletele îndurerate, ne luăm rămas-bun de la Iuliana Bratucu, prietena mea dragă care a plecat mult prea devreme dintre noi. În inima mea vei rămâne mereu așa cum erai tu – plină de veselie, mereu cu zâmbetul pe buze și luminând viețile celor din jur.
Am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru tine, scumpa mea prietenă, dar drumul tău a fost altul…
Odihnește-te în pace și să ai parte de liniștea pe care o meriți. Vei trăi mereu în amintirile și sufletele noastre. Sincere condoleanțe familiei îndurerate. – Vlad Voinea
Ești clar un retardat ce nu are pic de compasiune.
Moartea unui om tanar este o drama. Dar pierderea mamei este o nenorocire, poate fi o catastrofa pentru un copil de patru ani.
Condoleante si putere de lupta cu viata, in special pentru copil! Ma inclin in fata durerii lui!…
Dar vreau sa vorbesc si despre altceva.
In negura istoriei, fenomenele inexplicabile pentru nivelul cunostintelor acelor timpuri au dus la explicatii pe care acum le gasim ciudate – Zeus cu fulgerele la purtator, Hefaistos / Vulcan care stapanea eruptiile etc. Fenomenul religios este prezent pe tot globul si, prin amploarea lui, poate fi considerat prima teorie globala a conspiratiei.
Similar, in zilele noastre, din cauza limitarilor stiintei, a lacunelor de informare, sau mai general a lipsei educatiei, stiintifice, dar nu numai, ne confruntam la orice semn de intrebare cu teorii ale conspiratiei, tuneluri pe sub Carpati, dacopatii etc. Toti adeptii conspiratiilor sunt bigoti care, de fapt, nu stiu nimic despre istoria religiilor. Fara exceptie.
Asta a produs si pandemia de Covid-19. Nu conteaza ca au murit milioane de oameni, nu conteaza ca s-au depus eforturi uriase, nemaintalnite vreodata, de limitare a efectelor pandemiei, conteaza doar ca fiecare troglodit, ca sa nu zic idiot standard, devine total insensibil emotional, avand argumentul conspirationist – vaccinul mRNA, Noua Ordine Mondiala, Oculta Mondiala etc.
De idioti nu vom scapa, procentul lor in populatie este relativ constant si, cum populatia creste, creste si numarul idiotilor. Necazul, asa cum a fost definit de Umberto Eco, este ca acum, in epoca globalizarii informatiei, idiotii / imbecilii au si ei glas… global!
Fata de cele de mai sus, o singura rugaminte am a-i face redactorului / moderatorului acestui site de stiri. Ca macar atunci cand este vorba de drame reale, de oameni aflati, din cauza capriciilor sortii, in suferinta, sa elimine postarile acestor idioti / imbecili… inutili.
E pacat de memoria celor disparuti si de sentimentele celor ramasi sa ii planga.