La ora asta, când toată lumea se gândește la ce-o să mănânce și-o să bea de Revelion, doar eu puteam să mă trezesc servindu-vă o analiză sinceră a anului politic 2016 la Buzău, acolo unde s-au petrecut „cestiuni arzătoare” din toate punctele de vedere.
În primul rând, a fost an electoral, cu două scrutinuri megaimportante pentru ăia puținii cărora încă le mai pasă și mai cred că e important să-ți exprimi opinia prin vot. Au fost localele din 5 iunie, la care harta s-a înroșit efectiv, și parlamentarele din 11 decembrie. La care harta s-a mai înroșit o dată.
În februarie, la Buzău, ceea ce a fost un mare eveniment de presă și pentru societatea civilă a fost un mare necaz pentru fostul edil Constantin Boșcodeală. Cel mai longeviv primar al Buzăului a pierdut funcția de la Palatul Comunal, după o sentință rămasă definitivă, prin care i s-a interzis și dreptul de a mai fi ales într-o funcție publică pentru următoarele două mandate.
Odată cu sfârșitul administrației Boșcodeală, a început un proces dureros de epurare a foștilor apropiați ai primarului, șefi, funcționari și poate doar prieteni care, până la urmă, au lucrat timp de 20 de ani în serviciul orașului.
Transferul de putere din PSD, din octombrie 2015, dinspre Constantin Boșcodeală înspre Marcel Ciolacu, a atras după sine o nouă viziune în partid. Căderea în dizgrație a unora și promovarea altora au fost mutări de natură să producă oarecare compulsie în interiorul formațiunii, însă, în cele din urmă, apele s-au liniștit, iar mașinăria numită PSD a funcționat ceas în ambele runde electorale.
Au venit alegerile locale din iunie. Politicienii au fost scoși din zona de confort, aruncați în arenă și puși să se lupte în fața unui electorat spectator care a ținut tot timpul în mână, în loc de cartonaș, buletinul de vot. Campania din mai-iunie 2016 a deschis larg ușile Palatului Comunal, prilej pentru forțele politice buzoiene să se bată pentru o funcție deținută două decenii de Constantin Boșcodeală și care, mai mult ca sigur, ar fi rămas la același om, dacă instanța nu ar fi decis ceea ce am spus mai devreme.
Alegerile locale au dat posibilitatea apariției pe scena politică a unor nume noi – unele care s-au impus și au crescut, altele care au eșuat lamentabil. Constantin Toma a fost marele pariu câștigător al lui Marcel Ciolacu, însă nici Andrei Neder sau Ionuț Apostu, viceprimarii municipiului, nu sunt nume ce trebuie trecute cu vederea.
De asemenea, partidele au dat șansa unor oameni neîncartiruiți politic să devină consilieri municipali sau județeni. Așa au apărut/reapărut pe scena politică buzoiană oameni apreciați în domeniile lor, care preferaseră până acum să stea departe de politică. Vorbim despre oameni precum Sorin Lazăr, Laurențiu Țepeluș, Ion Marin, Constantin Florescu, Florin Artene, vectori de imagine în domeniile în care activează.
De menționat că Buzăul a rămas fief pesedist și în 2016. La locale, PNL a mâncat un caft de zile mari, candidatul liberal Ovidiu Anghel suferind un eșec răsunător, lucru care – printre altele – l-a făcut să și dispară din peisajul politic buzoian.
Inclasabila reușită a PSD, care a mers pe varianta Constantin Toma la Primărie și Petre Emanoil Neagu la Consiliul Județean, n-a fost tocmai ușor de gestionat. Pentru că puterea se poartă greu și pentru că în politică, la fel ca în viață, avantajele vin la pachet cu dezavantajele. La scurt timp după alegeri, între cei doi lideri din administrație, Neagu și Toma, a izbucnit un război al declarațiilor, lucru ce a agitat puțin apele în PSD.
Ciolacu a fost obligat să facă un adevărat balet protocolar între Toma de la Primărie și Neagu de la Consiliu, cei pe care liderul social democrat i-a numit „două pietre tari, care m-au făcut să albesc”.
Luptele interne au măcinat PNL Buzău și i-au făcut pe liberali să piardă membri cu state vechi, care ar fi putut aduce plusvaloare. Constantin Ionescu a părăsit formațiunea și a candidat ca independent, Dorin Bădulescu și Ion Caton Mateeșescu s-au reorientat și ei spre PMP-ul fostului social-democrat Adrian Mocanu.
Neînțelegerilor de pe scena politică buzoiană PSD le-a opus o disciplină impecabilă și o organizare ca la carte, astfel încât alegerile parlamentare au întors un rezultat uriaș pentru social-democrați. Șapte parlamentari din 10 și un scor ce a clasat organizația buzoiană pe locul al doilea între filialele lui Dragnea.
Deși mult mai bine organizată ca în trecut, campania pentru parlamentare n-ar fi trecut neobservată printre paginile ziarelor de scandal. S-a reacționat hormonal, s-a înjurat vârtos, s-au mai luat anumite decizii cu iz de ambâț politic, s-a contrat mult și s-a sfârșit invariabil prin a se aduce argumente de genul „Ba pe-a mă-tii!”. Pentru că marele Caragiale nu putea să nu fie pomenit și în această campanie, au fost aduși la Buzău și candidați de import, trimiși de Centru să „se aleagă”, pentru ca să nu rămână „fără coledzi”.
PNL a suferit o înfrângere usturătoare, iar Buzăul a rămas în anale ca fiind județul în care Teodor Atanasiu a pierdut funcția de senator. Fostul vicepreședinte al Senatului a pierdut locul în favoarea lui Dorin Bădulescu de la PMP, în timp ce un alt liberal trimis de București, Antonel Tănase, s-a văzut și el fără mandatul de deputat la care spera.
Un subiect abordat cu obstinație a fost cel al concedierii polițiștilor locali, din ordinul primarului Constantin Toma. Văzută de unii ca o măsură justă, iar de alții, ca o „crimă” socială, disponibilizarea celor 323 de polițiști considerați ca fiind angajați ilegal de noua administrație rămâne cel mai răsunător eveniment politico-administrativ al anului 2016 la Buzău.
În concluzie, 2016 a fost un an politic extrem de zbuciumat. La sfârșitul zilei însă, unii au dovedit că au carismă, aptitudini de lider și merită să facă pasul în politica mare. Alții, dimpotrivă, care i-au făcut pe alegători să se întrebe cum naiba de au ajuns în unele funcții personaje de o asemenea croială.
Politica românească a intrat într-o nouă etapă, iar cei care care n-au înțeles că nu mai merge cu aceeași retorică falsă, cu lozinci și cu conduită de vătaf riscă să fie lăsați în urmă de istorie sau, mai rău, trântiți cu dispreț la coșul de gunoi al politicii.
