De Sărbători țesem povești frumoase, zâmbind fericiți din fotografiile făcute în jurul bradului. În spatele chipurilor noastre vesele stau, de multe ori, tristeți adânci, pentru că viața ne-a devenit un interminabil maraton către nicăieri.
Am pierdut sensul Crăciunului. Hristos, „eroul principal”, lipsește, iar copiii noștri nu-l vor mai cunoaște.
Prieteni, nu vă rușinați cu credința voastră. Nu fiți habotnici, dar nici nepăsători. Dați rost sărbătorilor și păstrați un loc la masă și pentru cel aflat în nevoie. Povestiți-le copiilor despre Nașterea Mântuitorului. Refuz să cred că o astfel de expunere îi va „traumatiza” mai mult decât o fac filmele cu monștri și vampiri.
În timp ce alții sunt răi, fiți buni! O lecție mai bună nici că le puteți da. Inainte de a lua o decizie importantă, puneți-vă mereu întrebarea: „Ce ar face Iisus în locul meu?”. Vă asigur că nu puteți greși.
De Crăciun – și nu numai acum – ne lipsește bunătatea. Să recuperăm adevăratul înțeles al lui Decembrie, să ne împăcăm cu fratele, dar – mai ales – cu noi înșine!
Crăciun binecuvântat!
