Centenarul Școlii Gimnaziale „Nicolae Titulescu” Buzău: o sută de ani de lumină și învățătură

Dacă timpul ar fi o carte, Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” din municipiul Buzău ar ocupa un capitol gros. Cu paginile îngălbenite de ani, dar vii prin oamenii care le-au scris. Căci sunt nu zece, nu, cincizeci, ci fix o sută de generații care și-au desăvârșit educația aici, în această școală cu nume regal – „Ferdinand” -, dar pe care oamenii au ajuns să o cunoască mai degrabă după referința numerică: „Școala 2”.

Ieri, în cartierul buzoian Nicolae Titulescu, inimile au bătut în ritm de Centenar. Școala Gimnazială ce poartă numele ilustrului om politic român a sărbătorit împlinirea a o sută de ani de la înființare, în cadrul unui eveniment la care au participat primarul municipului Buzău, Constantin Toma, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Buzău, foști directori, foști și actuali profesori, elevi de ieri și de azi.

Evenimentul a fost moderat de către directorul școlii, prof. Liliana Ivănel, și a cuprins discursuri ale invitaților, momente artistice puse în scenă de elevii și preșcolarii instituției de învățământ, acordarea unor diplome și plachete foștilor dascăli și absolvenți.

A fost un eveniment de suflet, după cum l-au descris cei care s-au întors aici după zeci de ani, fie ca foști profesori, fie ca foști elevi. În discursul său, primarul Constantin Toma, a apreciat activitatea echipei manageriale, reafirmându-și angajamentul de a sprijini în continuare educația, prin investițiile pe care Primăria Buzău le face de aproape zece ani.

• Un secol de lumină și învățătură

Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” se numără printre cele mai vechi instituții de învățământ din Buzău. La începutul veacului al XX-lea, într-un oraș aflat în plină transformare, educația a rămas o constantă a vieții sociale. Din această nevoie firească de luminare a minții s-a născut, în 1925, ceea ce numim astăzi Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”.

Mai multe imagini de la evenimentul de ieri pot fi văzute aici.

Înființată la cererea părinților din cartierul nou de atunci, „Regele Ferdinand”, școala și-a deschis porțile la 1 septembrie 1925, cu două clase și 52 de elevi. Primii pași s-au făcut în spații închiriate, dar dorința de stabilitate și viitor a dus, începând cu anul 1931, la ridicarea actualei clădiri, un proiect de anvergură, finalizat în 1937, care avea să devină reper al cartierului și al orașului.

Istoria nu a fost mereu blândă cu școala. Cutremurul din 1940 a lăsat urme adânci asupra clădirii, iar războiul a transformat sălile de clasă în spații rechiziționate de armatele străine. Copiii au învățat atunci în camere improvizate, în casele oamenilor din cartier, iar școala a rămas, chiar și fără bănci, un simbol al rezistenței prin educație.

După război, au urmat anii reconstrucției. În 1946, clădirea a fost reparată și redată învățământului, iar școala și-a reluat menirea: aceea de a forma caractere. De-a lungul deceniilor, aici s-au amenajat ateliere, laboratoare, spații verzi, o cantină care hrănea copiii și o bază materială menită să susțină performanța școlară.

Schimbările de regim și de politici educaționale au adus și schimbări de nume, dar spiritul a rămas același. De la Școala Primară Mixtă nr. 7 „Regele Ferdinand I”, la Școala Generală nr. 2 și, din 1978, Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”, instituția și-a consolidat identitatea și statutul juridic.

În cadrul discursurilor de ieri au fost pomeniți toți oamenii școlii, inclusiv cei care nu mai sunt astăzi în viață. Ei trăiesc însă în inimile celor pe care i-au educat, iar faptul că au ținut dreaptă coloana educației și că au luptat pentru ca fiecare copil să aibă șansa la o viață mai bună îi face nemuritori.

De un secol, „Școala 2” adună destine și le trimite mai departe, ca pe niște semințe aruncate-n timp. Dar ce e interesant este că, în ciuda „vârstei”, acest loc nu îmbătrânește niciodată, pentru că renaște cu fiecare generație de copii. Pe când noi, în timp ce vorbim, ne scurgem printre clipe, iar în curând vom deveni doar aminitiri, pe care, să sperăm, alții le vor povesti frumos.