Cultură

Cum a ajuns „certificatul de naștere” al Buzăului în bibliotecile din Veneția și Vatican

Printre cele mai importante daruri pe care Dumnezeu le-a lăsat poporului român se plasează, în poziție inițială, numărul impresionant de sfinți. Buzăul se bucură din plin de acest prestigiu, fiind cunoscut și pentru partea sa religioasă. Amintim numeroasele biserici și mănăstiri care fac Buzăul cunoscut și peste hotare. Dar, există un sfânt care ne atrage atenția, prin numele căruia „noi, buzoienii, avem o atestare istorică a localității, a județului în care trăim” . Este vorba de Sfântul Sava, unul din primii martiri creștini care a trăit și a patimit pe plaiurile Buzăului.

În jurul anului 334, intr-un sat din ținuturile buzoiene, s-a născut cel care, peste ani, avea să ne facă cunoscuți în lume, ca popor, Sfântul Sava. El a avut șansa să trăiască de mic copil o viață religioasă autentică, să cunoască bucuria ortodoxiei. În izvoarele istorice, românii apar drept primul popor creștin, fără să fi fost obligați să se creștineze, cum este cazul bulgarilor, rușilor, ungurilor.

Sfântul Sava era foarte atașat de cele sfinte și, atunci când se întâmpla să nu se țină Sfânta Liturghie în satul natal, acesta pleca într-o cetate din apropiere, probabil Buzăul de astăzi, pentru a se bucura de sfânta slujbă. Se crede că Sava s-ar fi călugărit într-una din multele aşezăminte monahale din Munţii Buzaului, unde se refugiaseră mulţi călugări din calea populaţiilor migratoare care străbăteau ţara noastră în drumul lor spre alte teritorii.

Dintre popoarele migratoare care au venit pe aceste meleaguri, goții au forțat populația băștinașă să se lepede de creștinism și să adopte idolatria, viața păgână. Printre cei care s-au opus acestei obligații se numără și Sfântul Sava, care a refuzat vehement lepădarea credinței. Goții au făcut multe încercări pentru a-l determina pe tânărul Sava să renunțe la creștinism: l-au legat și l-au chinuit. Văzând că rezistă eroic la toate aceste crunte încercări, goții l-au condamnat la moarte prin înecare. I s-a legat de gât un lemn greu și a fost aruncat în râul Buzău. Actul martiric al sfântului s-a întâmplat în a cincea zi de Paști, la doar 38 de ani (12 aprilie 372).

După ce l-au ucis, goții l-au scos din apă și l-au lăsat neîngropat, pentru a-i înspăimânta și mai tare pe creștinii care se opuneau lepădării credinței. La moartea lui s-a scris un document care se păstrează și astăzi la Roma, în Biblioteca de la Vatican și la Biblioteca de la „San Marco”, Veneția. Este un document cu o valoare inestimabilă pentru români, este certificatul de naștere al Buzăului. Prin acest certificat am fost cunoscuți din secolul al IV-lea că suntem un popor român, un popor creștin, un popor cu sfinți, cu biserică, cu tradiții.

Catedrala Municipală „Sfântul Mucenic Sava de la Buzău”

Moaștele lui au fost cerute în Asia Mică de arhiepiscopul Vasile cel Mare, care era rudă cu Sfântul Sava. Din secolul al XVI-lea nu mai știm nimic despre moaște, chiar dacă încercări de cautare au mai fost.

Sfântul Sava de la Buzău, zis și Gotul, este exemplul clar că, indiferent de situație, credința nu se negociază, nu se schimbă; ea se păstrează. El s-a născut ortodox, a trăit ortodox, a murit ortodox. Pentru ceea ce reprezintă astăzi Sfântul Sava pentru noi și pentru întreaga lume a creștinătății s-au ridicat biserici și fundații de întrajutorare care-i cinstesc numele.

Sfântul se sărbătorește anual pe 12 aprilie, în 1992 Biserica Ortodoxă Română făcând cea de-a treia canonizare din istoria sa.

Cosmin Șontică

Vă mulțumim pentru vizită! Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau pe WhatsApp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button