BUZĂUL MEU DRAG

Cum erau sfătuiți șoferii să circule prin Buzău, acum un secol: „Iuțeala automobilelor nu va fi mai mare decât trapul cailor!”

Continuăm rubrica „Buzăul meu drag” cu o pagină din istoria fascinantă a acestui oraș pe care îl numim „Acasă”.

Acum mai bine un veac viața avea ritmul ei, iar viteza „nefirească” a automobilelor nu își făcuse încă loc în Buzău. Până la Alexandru Ioan Cuza nu a existat un regulament al circulației publice, lucru cumva explicabil dacă e să ne gândim că la 1850 nu se putea vorbi de mașini, ci doar de cai înhămați la căruțe, trăsuri și birje, singurele mijloace ce se deplasau cu viteză.

Înmulțirea atelajelor care circulau pe drumurile publice avea să conducă însă invariabil spre o primă încercare juridică de reglementare a circulației. În 1859 se va elibera „Ordonanța pentru reglementarea trăsurilor în București, act normativ ce prevedea, în principal, obligații pentru birjari.

Deși astăzi poate părea haios, la vremea intrării sale în vigoare trebuia respectat cu sfințenie. Documentul prevedea, printre altele, că nimeni nu e volnic a conduce trăsura fără livret și ca trăsurile să fie curate și de bună stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz  şi orz, căci orice trăsura cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula.[1]

Vestimentația era și ea extrem de importantă, iar fumatul și conducerea în stare de ebrietate erau aspru pedepsite: Conducătorii să fie îmbrăcaţi curat, cu haine cuviincioase; conducătorii n-au voie a fuma când sunt în mers cu muşterii; birjarii prinşi pe capră beţi se vor aresta; toate trăsurile vor avea, noaptea, felinare aprinse.[2]

Aflate în permanență în „siajul” capitalei, orașele din Muntenia au învățat din mers și au impus regulamente similare. În 1886, autoritățile din Focșani emit o hotărâre ce reglementează circulația mijloacelor de transport, iar Buzăul arată că este preocupat și el de buna circulație a vehiculelor. În 1891, Primăria emite Ordonanța privind „circulațiunea trăsurilor de piață” care, staționând mereu în aceeași zonă, „dă loc la necurățenii vătămătoare salubrității publice.”. De aceea, Primăria dispunea ca trăsurile să aibă trei stații fixe: pe strada Doamna Neaga, pe Calea Unirei și în Piața Dacia:

Având în vedere că, prin necontenita circulațiune cu trăsurile de piață, chiar când nu sunt ocupate de pasageri, comunicațiunea pe strade pentru pietoni, adeseori devine anevoioasă;

            Având iarăși în vedere că staționând toate aceste trăsuri numai într-un singur punct dă loc la necurățenii vătămatoare salubrității publice.

Având în vedere decisiunea luată în această privință de Onor. Consilliu de hygienă și salubritate publică al județului, comunicată Primariei cu adresa d-lui Prefect No. 1233.

 Noi Primarul comunei Buzeu în virtute art. 70 din legea comunală.

ORDONĂM

Art. I. Până la un nou dispositiune, toate trăsurile de piață din această Urbă vor staționa în următoarele locuri:

a). Pe strada DOAMNA NEAGA lângă trotuarul despre Grădina Biserici Sf. Îngeri, în rând.

b). Pe CALEA UNIREI pre lângă trotuar vis-a-vis de biserica Sf. Îngeri, în rand

c). În piata Daciei, în jurul puţului și pe lângă trotuarul dintre fundul prăvălielor d-lui Stănculeanu şi prăvăliile fraților Iordache, în rând.

 Art. II. Agenți poliției administrative și cei ai poliției comunale sunt obligați a stărui pentru executarea măsurei luată prin această ordonanță.[3]

În 1913, când circulația trăsurilor pare că era deja reglementată, municipalitatea emite Ordonanța Nr. 3746/13 iunie, ce privea circulația velocipedelor:

            Vor fi înzestrate cu un clopotel sau cu un aparat sonor care să poată fi auzit de la distanță: în timpul nopții vor avea un felinar aprins; tăbliță cu număr indicator pe geamul felinarului; viteza nu va fi mai mare de cât trapul obişnuit al cailor, iar la răspântii şi colțuri, egală cu mersul la pas al cailor; obligatoriu vor circula pe partea dreaptă.[4]

La începutul secolului al XX-lea apar în țara noastră primele autovehicule[5], iar legiuitorul se vede obligat să emită un regulament.[6]. Pentru că numărul mașinilor creștea, s-a introdus obligativitatea deținerii unui permis de conducere. Primul examen de permis are loc în 1907, iar probele sunt de natură să stârnească râsul: Candidatul trebuia să îi demonstreze examinatorului că poate rula în linie dreaptă și că are prezență de spirit (la un moment dat, i se arunca un sac plin cu paie în față, iar șoferul trebuia să îl evite).

Cele mai ieftine automobile costau 2-3.000 de lei; erau un fel de jucării, motoarele lor dezvoltând doar 4-8 CP. Doritorii de senzaţii mai tari scoteau din buzunar mai mult: 12-15.000 de lei pentru maşini care aveau 15-20 CP, sau chiar peste 30.000 de lei pentru cele care ajungeau la 100-120 CP. În ceea ce privea benzina, la nivelul anilor 1906-1908, aceasta costa între 30 şi 50 de bani litrul; evident, era mai ieftină în Capitală şi mai scumpă la depozitele din judeţe.[7]

Pe măsură ce mașinile se înmulțesc, apar și primele victime ale accidentelor rutiere. Automobilul nu prea se potrivea cu temperamentul șoferului român de atunci. Indisciplinați și teribiliști, conducătorii auto circulau cu viteză, înecând drumurile în praf și în miros greu de combustibil. Și unde mai pui că șoferii erau nevoiți să împartă strada cu pietoni, bicicliști, căruțași, birjari și…alți șoferi ce mânau de zor!

De la trăsură la mașină, de la brevet la permis, Buzăul a mers pe urmele lăsate de Capitală, iar regulamentul din 1906 a fost respectat în tot regatul. Îngrijorată de tot mai desele accidente[8] din oraș, municipalitatea buzoiană emite o ordonanță ce trasează limitele clare ale circulației automobilelor.

  • Adaptați viteza la…pasul cailor!

„La 27 mai s-a emis ordonanta primăriei, având ca motivație desele accidente ce se întâmplă pe stradele oraşului din cauza prea marei viteze a automobilelor, prin care se stipula că acestea puteau circula numai în baza unei autorizații şi montarea unui număr de ordine, iuțeala automobilelor…nu va fi mai mare decât trapul cailor, obligatia de a opri la semnalele agenților de poliție, micşorarea vitezei la cotiturile stradelor şi în aglomeratiuni(…) făcând-o egală cu mersul la pas al cailor, obligatia de a circula numai pe partea dreaptă, orice abatere urmând să fie sancționată, iar în caz de recidivă se ridica permisul pe timp limitat, iar în caz de rea voință permisul se va retrage definitiv”.[9]

Probleme vor exista și în perioada interbelică. Presa vremii descria haosul din traficul buzoian, în care bicicliștii, fără număr, fără felinar și fără sonerie merg pe trotuar ziua și noaptea, dând naștere la accidente. Automobiliștii trec în mare viteză prin centrul orașului și pe la colțurile populate. Birjarii sunt de o obrăznicie clasică, circulând prin oraș în căutare de mușterii și împiedicând circulația.[10]

[11]

După tulburii ani ai perioadei interbelice, Buzăul va cunoaște o nouă perioadă de înflorire. Exceptând minusurile estetice, noi clădiri vor apărea în Buzău, rețeaua de drumuri va fi sistematizată, iar traficul se va desfășura ceva mai organizat.

Abia în 1956 este emis un ordin prin care deținătorii de biciclete și atelaje hipo sunt chemați la Sfatul Popular pentru a-și schimba permisele de circulație în oraș.[12]

De asemenea, creşterea progresivă a numărului de automobilişti şi a vitezei de deplasare va atrage după sine necesitatea adoptării primelor legi cu privire la regulile de circulație.[13]

În 1947, o statistică a Prefecturii indică existența a 54 de proprietari de camioane, dintre care 14 numai în oraș, a 26 de autoturisme, (12 în oraș) și a numai trei autobuze.[14]

Abia în anul 1955 se solicită confecționarea și mintarea de semafoare electrice mai ales în zona centrală, acolo unde circulația este foarte densă.[15]

Autor: Cosmin Șontică


[1] Extras din Regulament pentru trăsurile de piață și în București emis la data de 8 aprilie 1868, în Adevărul, ediția electronică din 3 decembrie 2015, autor: Borcea Ștefan (https://adevarul.ro/locale/focsani/ce-prevedea-regulament-privind-circulatia-masinilor-romania-strigatul-la-parte-clasat-oficial-claxon-1_565edda27d919ed50ed1c8c9/index.html)

[2] Ibidem

[3] Ordonanța Primăriei Urbei Buzău din 14 iunie 1891, Primar Nicu I. Constantinescu, Secretar I.B. Sburlan

[4] Arhivele Naționale ale României, Direcția Județeană Buzău, fond Primăria oraşului Buzău, dosar 2/1913, apud Nicolescu, Valeriu, File de cronică – O istorie a Buzăului în date , Ed. Editgraph, Buzău, 2008, p. 128

[5] Se ştie că prima maşină din România a fost înregistrată în anul 1889, fiind un Peugeot cu motor de patru cai putere (Adevărul, ediția electronică din 3 decembrie 2015, autor: Borcea Ștefan (https://adevarul.ro/locale/focsani/ce-prevedea-regulament-privind-circulatia-masinilor-romania-strigatul-la-parte-clasat-oficial-claxon-1_565edda27d919ed50ed1c8c9/index.html)

[6] În anul l906, în Monitorul Oficial nr. 211 din 19 decembrie, este publicat „Regulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice”.

[7] Historia, Răscolind mahalalele: automobil şi automobilişti în România antebelică, autori: Crenguţa-Elena Turturică şi Sorin Turturică (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/rascolind-mahalalele-automobil-si-automobilisti-in-romania-antebelica)

[8] În 1913 în România erau înregistrate aproximativ 1300 de mașini.

[9] Nicolescu, Valeriu, File de cronică – O istorie a Buzăului în date , Ed. Editgraph, Buzău, 2008, p. 130-131

[10] Îndrumarea, V, nr. 28/22 noiembrie 1926, apud Nicolescu, Valeriu, File de cronică – O istorie a Buzăului în date , Ed. Editgraph, Buzău, 2008, p. 170

[11] Săptămâna, supliment la Buzăul Economic, nr. 1/14.oct.1931

[12] Conform Decretului Nr. 143/1952 și HCM 102/1953.

[13] În anii ’60, tot mai mulți oameni devin conducători auto. Numărul automobilelor a crescut deja cu 700%. Motoarele cu turbină sporesc performanja şi viteza, în timp ce fabricanții de mașini pun accent pe măsurile tehnice de siguranță. În 1977 devine obligatorie testarea psihologică a celor care vor să devină șoferi (Havârneanu, Grigore, Psihologia transporturilor. O perspectivă psihosocială, Ed. Polirom, București, 2016, p. 40

[14] Nicolescu, Valeriu, File de cronică – O istorie a Buzăului în date , Ed. Editgraph, Buzău, 2008, p. 342

[15] Ibidem, p. 377

loading...

Cosmin Șontică

Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau WhatsApp. Vă mulțumim!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
error: