Declarație de dragoste
Buzăul meu are locuri frumoase. Are tradiții, are valori, are oameni cumsecade și multe, multe speranțe. Buzăul meu are istorie și, mai ales, are viitor.
Buzăul e al meu, al tău și al tuturor celor care cred că locul în care trăim merită un viitor mai bun. Pentru ceilalți, Buzăul poate fi un simplu oraș de provincie, căruia îi vor atașa întotdeauna eticheta de „industrial”. Poate fi o gară, o gazdă temporară, un simplu loc de pe hartă.
Buzăul e în egală măsură și al lui Constantin Toma, cel care, vremelnic, se ocupă de administrarea lui. Dar Buzăul nu va fi niciodată proprietatea altor oameni decât a buzoienilor care îl construiesc și a miilor de eroi nenumiți datorită cărora el e azi un oraș înfloritor și liber.
Locuitorii Buzăului primesc, în aceste zile, fix ceea ce așteptau de ani de zile: modernizare. N-o primesc de pomană și nu trebuie deloc privită ca un pe un favor din partea administrației. Cei care construiesc astăzi superba Cale a Eroilor nu-și fac decât datoria față de cei care i-au ales (deși am fi ipocriți dacă n-am recunoaște că ne-au luat un pic prin surprindere cu noul „look”).
Buzăul meu are, în sfârșit, o zonă cu care se poate mândri. Are o poartă de intrare cum n-au multe orașe din România, mult mai dezvoltate decât el. Are oameni care încep să privească înspre el cu un soi de milă amestecată cu regret, ca înspre un fiu uitat care abia acum începe să primească și el ce merita, la fel ca frații săi mai mari.
Buzăul are și gropi, și maidanezi, și părți mai puțin frumoase. Dar cine n-are și așa ceva?! Ce oraș condamnat să trăiască în sărăcie și regres a mai avut curajul Buzăului meu de a se trezi din agonie și a cere ce e al său?
Buzăul meu are și nevoi. De exemplu, acum are nevoie vitală de locuri de muncă, de investiții și de multă voință politică. Dar cel mai mult și mai mult, cred că Buzăul are nevoie de un pic de înțelegere, de răbdare, de comuniune și, de ce nu, de entuziasm. Doar s-a gătit de sărbătoare!
Vedeți ca se poate?Doar când vine Dragnea…
A fost Dragnea?!
Si, daca a fost, credeti ca dupa ce pleaca, se vor scoate florile si se va desfiinta pista de biciclisti?
buzăul primelor iubiri
de Mirela Ciupercă(premiata la Festivalul Internațional
„Renata Verjeanu”2017)
buzãul primelor iubiri
primul sãrut
de ambrã
mã pierde strada-n amintiri
de parc-ar fi retardã.
trec palme puf de pãpãdii
prin gardul viu
sar roze
mi se desface
câte-un pliu
zâmbind
un roş’
de buze.
buchetul cu nu-mã-uita
tablou în acuarelã
stã de-o alee
agãţat
sã-l plouã
sub umbrelã.