Experiența unor tineri polonezi, cărora li s-a stricat mașina pe un drum din Buzău

Cu ani în urmă, o renumită antropologă americană a fost întrebată de studenți care consideră că este primul semn de civilizație. Toți s-au așteptat la răspunsuri precum cârligul, vasele de argilă sau pietrele ascuțite, dar Margaret Mead a vorbit despre un un femur rupt care s-a vindecat, căci asta înseamnă că o altă persoană şi-a făcut timp să stea cu cel căzut și l-a îngrijit până când şi-a revenit. „A ajuta pe cineva în dificultate este locul unde începe civilizația” a spus renumita antropologă. Și, pe bună dreptate, a susține pe cineva care se află în nevoie este supremul gest de omenie, căci uneori mâinile care ajută sunt mai puternice decât gurile care se roagă.

La Scorțoasa, comuna risipită pe dealurile solitare din nordul județului Buzău, un tânăr și-a făcut timp pentru câțiva semeni aflați în mare nevoie. Așa au legat o prietenie trainică și au demonstrat că, de multe ori, nu întâmplările fericite sunt cele care ne unesc, ci dimpotrivă…

Probabil că în câteva paragrafe am fi putut rezuma noi întâmplarea, dar credem că Socrate, „eroul” acestei întâmplări, a făcut-o mult mai bine și în cuvinte mult mai potrivite.

Iată cum s-a petrecut totul:

Un grup de studenți polonezi 🇵🇱 și-au spart baia de ulei pe drumul către fierbătorile de la Beciu.

Povestea începe când Ion Sorinel ma roagă să îi tractez până la cel mai apropiat service auto.

Mă duc la Beciu unde găsesc un grup de 9 tineri polonezi rămași cu mașina în până, la mii de km de casă.

Atunci mi-am amintit că și eu am fost ca ei… tânăr, cu bani puțini, într-o țară străină!
Și mare mi-a fost mirarea când un străin, m-a ajutat fără să aibă vreun interes.

Mă uit la mașină și constat că baia de ulei are o spărtură destul de mare, neputând fi lipită. Doar înlocuită sau sudată.
Îl sun pe Gabi Stroie de la Autotranzit și aflu că piesa costă cca 1200 lei și vine în 7 – 10 zile. Le-am spus ce costuri implică, plus că vor trebui să plătească și service-ul auto. Am văzut că nu erau încântați.. dar trebuiau sa ajungă in Polonia🇵🇱

Atunci am hotărât să îi ajut eu!
Le-am spus că le voi repara mașina fără să le iau bani pe manoperă și că pot sta la mine până se rezolvă problema.
Dacă tot și-au stricat mașina pe drumurile noastre ce se află într-o stare jalnică, măcar atât să fac și eu pentru ei!

Am tractat mașina la mine acasă și am început să demontez scutul și baia de ulei.
Ajung în punctul în care îmi dau seama că imbusul pe care il am, este prea scurt și nu pot scoate câteva șuruburi. Vali Tatulescu îmi împrumută un imbus mai lung și continui demontarea piesei.
Ghinion! 2 șuruburi ascunse, între cutie și baia de ulei, sub volanta. Încerc sa desfac însă e strâns destul de tare și imi e frica sa nu rup imbusul în T, împrumutat de la Vali.

Îmi aduc aminte că Ciurea Ionuț are imbusuri lungi, drepte, ce se folosesc cu tubulara. Mă duc la Buzău, iau imbusul și termin treaba.
Se face seară. Abia a doua zi pot suda baia de ulei.

Dacă tot am musafiri, ma gândesc să îi servesc cu ceva tradițional, specific zonei. Ce poate fi mai bun decât… cârnați de Pleșcoi, aripioare la disc și cartofi la disc?!
Soția mea a pregătit așa zisele „degețele”, pe care bunica mea le făcea când eram copil. Le-au plăcut foarte mult!
A urmat o seară frumoasă, cu povești, zicale poloneze, românești și multă voie bună.

A doua zi, Stoica Gigel, prin prietenul său, mă ajută să sudez piesa pe loc, fără să mai aștept câteva zile. Am sudat-o la „In și cânepă”, am montat-o, am pus ulei și gata de drum.

La plecare, acești tineri minunați, m-au făcut să „scap” câteva lacrimi. S-au adunat în cerc în jurul meu și mi-au mulțumit fiecare, apoi mi-au dăruit un desen, reprezentând situația lor.

Tinerii polonezi sunt studenți la geologie. România și vulcanii noroioși, sunt foarte des menționate la cursurile lor. Au venit aici pentru a face un proiect de grup.

Sper ca au plecat și cu o amintire frumoasă zic eu, în ciuda faptului ca au pierdut 2 zile din timpul alocat pentru Geoparcul U N E S C O Tinutul Buzaului.