Politică

Florin Artene, candidat din partea PSD: „Primarul Toma ştie, poate şi ii pasă de buzoieni”

Din studiourile Radio Campus, vocea lui Florin Artene a fost prima care a spart tăcerea din eterul buzoian la finele anului 1993. După 23 de ani după ce buzoienii au dat de gustul emisiunilor de pe FM, vocea lui Florin Artene a rămas un adevărat brand aflat la mare căutare.
   Numai că, puţini cunosc faptul că Florin Artene, absolvent al Facultăţii de Filosofie şi Studii Culturale din Bucureşti în anul 1987, a fost Florin-Artene_n-300x224profesor, actor, atras de politică, iar din această vara, îşi va pune în practică proiectele prăfuite de aşteptare, va fi unul dintre cei mai activi consilieri locali.
Spune-ne ceva despre cariera de profesor… profesor
   Experienţă cu profesoratul a fost una tristă şi de scurtă durata, la o şcoală generală din Tamboiesti. După o prima repartiţie refuzată la Nereju, undeva în munţii Vrancei, unde urma să fiu director, profesor la vreo şapte materii, secretara şi administrator, am ajuns în prima zi de şcoală la noul post. Am predat geografia şi pentru că profesorii nu se prea înghesuiau să ajungă la ţară, am fost însărcinat şi cu istoria, educaţia social politică, muzică şi pentru un trimestru chiar cu matematică. În trenul personal cu care făceam zilnic naveta între Focşani şi Sihlea (din gara mai aveam de mers pe jos până la şcoală vreo patru kilometri) aveam răgaz suficicient să corectez lucrări de control şi teze. Triste şi amuzante (Africa este cel mai mare munte din ţară noastră. Capitală României este la Focşani. Mihai Viteazul a domnit din 1601 până în zilele noastre). Am ras, am plâns… şi am renunţat.
…dar si cea de actor
Scenă m-a atras încă de mic. Eram la grădiniţă când am jucat rolul ursului în „Ursul păcălit de vulpe”. Se pare că am avut succes pentru că imediat bunicul mi-a cumpărat o bicicletă. Mult mai târziu am fost cooptat în echipa de teatru a Ateneului Popular din Focşani. Roluri mici, episodice, suficient însă pentru că magia scenei şi bucuria aplauzelor să mă cucerească definitiv. Venit la Buzău m-am ocupat cu pasiune de echipa artistică a unei mari întreprinderi cu care am obţinut numeroase premii locale şi naţionale. Au urmat câteva colaborări cu Teatrul Popular şi o lungă perioada, plină de satisfacţii, în echipa de teatru a Casei de cultură a sindicatelor. Roluri principale în montări ale unor regizori consacraţi (Corneliu Dalu, Constantin Dicu), premii la festivaluri de gen şi un colectiv de oameni talentaţi şi dedicaţi cu care împărţeam în culise o franzelă şi câteva felii de parizer sunt tot atâtea amintiri de neuitat. A urmat o lungă şi fructoasă activitate în trupa de teatru a Casei Tineretului (pe vremea aceea Casă de Cultură a Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret) sub îndrumarea bunului meu prieten Radu Gabriel. Am jucat şi m-am jucat în roluri diferite. Am fost pe rând, filosoful îndrăgostit de o ziaristă, profesorul visător, poliţistul incoruptibil, senator român, tânărul rebel ba chiar am cântat şi am dansat într-un music-hall.
Cum te-ai apropiat de echipa domnului Toma?
În primul rând pentru că este social democrat şi eu cred că social democraţia reprezintă unică rezolvare pentru o Românie aflată încă în căutarea soluţiilor. Apoi, pentru că întruneşte cele trei calităţi pe care consider că un primar trebuie să le deţină. Să ştie, să poată şi să-i pese. Constantin Toma a demonstrat că ştie să găsească drumul către succes, că poate să conceapă şi să conducă o afacere reuşită şi că-i pasă nu numai de propriul destin ci şi de cel al comunităţii căreia îi aparţine. La toate acestea se adaugă şi calitatea echipei de consilieri care s-a alăturat proiectului pe care Constantin Toma îl propune buzoienilor.
Cum crezi ca va arata noua politica culturala?
O nouă abordare a politicii culturale a municipiului care să facă din cultură un real factor de dezvoltare socială şi comunitară, cu respectarea concordanţei între obiective şi resursele existente. Revitalizarea centrelor de greutate ale culturii locale şi reaşezarea lor în prim planul interesului comunităţii locale şi al factorilor de decizie. Atragerea şi implicarea în elaborarea unei strategii culturale pe termen mediu şi lung a indivizilor, colectivităţilor şi grupurilor asociative competenţe. Facilitarea accesului comunităţii la viaţă culturală prin măsuri proactive de aducere a actului cultural mai aproape de cetăţean.  Este necesar că viaţă culturală a urbei să nu rămână copilul sărac al priorităţilor Consiliului municipal.
Ce s-a ratat până acum?
Nu ştiu ce s-a ratat pentru că nu ştiu care a fost strategia. Un lucru este însă cert. Realizările culturale, atâtea câte au fost, nu au avut suficientă vizibilitate şi astfel impactul lor a fost unul minor, nesemnificativ.
 

Cosmin Șontică

Vă mulțumim pentru vizită! Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau pe WhatsApp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button