Imaginea Poliției. Să trimiți la intervenție doi agenți care asistă la bătaie

În țara în care cetățeanul e bătut de față cu poliția e o copilărie să crezi că ești în siguranță. Totul ține de noroc, de dispoziția agresorului sau, dacă vreți, de modul în care știi să gestionezi un moment de maximă tensiune.

La Cernătești, un activist a fost bătut de față cu poliția. I s-au spart geamurile mașinii, a fost lovit cu pumnii și cu picioarele și, chiar în momentul în care credea că sosirea oamenilor legii va însemna și salvarea sa, indivizii au trecut prin polițiști ca prin brânză și l-au mai luat pe activist la o serie.

Despre cazul lui Robert Gabriel Nițu am scris AICI, dacă vreți să citiți povestea bătăii.

De fapt, eu cred că aici sunt două povești: una a agresiunii în sine, iar alta a lipsei totale de reacție a poliției într-o situație pe care aș considera-o de viață și de moarte. Despre cea din urmă aș vrea să vorbim aici.

În primul rând, modul în care a fost gândită misiunea a fost greșită din capul locului. De ce? Pentru că dispeceratul 112 a trimis la o bătaie doar doi polițiști, un agent și o tânără agentă. În cotețul porcilor nu intri cu mănuși de dantelă, fie-mi scuzată expresia. În momentul în care la 112 sună un om disperat, care fusese deja bătut, a cărui mașină fusese avariată și care fugea cu ultimele puteri de agresorii porniți pe urma sa, trimiți mascații, nu doi agenți.

Dovada celor susținute mai sus stă chiar în filmările pe care activistul le-a făcut publice. Omul este bătut de față cu poliția, care nu pare să aibă nicio reacție în fața ploii de lovituri a indivizilor dezlănțuiți.

Dar imaginile nu sunt relevante doar ca probă în instanță pentru agresiunea (sau tentativa de omor? – n.red.) din trafic, ci și un bun indicator pentru capacitatea de răspuns a poliției în cazuri de maximă încordare psihică. În imaginile filmate cu ajutorul camerei de bord a mașinii activistului se vede clar cum femeia polițist este pur și simplu copleșită de forța atacului și doar inspirația de a se feri în acel moment nu o face una cu pământul.

Concluzia este una singură: Problema nu este punctuală, ci generală, sistemică. Nu avem suficienți polițiști pe străzi și, în mod evident, există carențe și în ceea ce privește reacția lor în situații precum cea de ieri. Probabil vă imaginați cum ar fi tratat poliția din Vest o astfel de situație și că mascaților de acolo nu le-ar fi păsat nicio clipă că presa va considera acțiunea lor drept „violentă și disproporționată”..

Pare că viața ni se scurge într-un ritm mai rapid decât cel în care progresează țara, așa că e inutil să mai avem speranțe. Ca fiecare generație însă, nu putem decât să ne iluzionăm că fiii noștri vor trăi vremuri mai…liniștite.