Interviu cu Andi Cristea, candidatul PSD Buzău la europarlamentare: “Românii sunt conştienţi că progresul ţării depinde în primul rând de noi”

 “Cred că românii au ieşit din euforia “Europa ne oferă totul, de-a gata” şi sunt conştienţi că progresul ţării depinde în primul rând de noi”

Se numește Andi Cristea, are 32 de ani și este singurul candidat buzoian cu șanse pentru un fotoliu de europarlamentar în legislatura 2014-2020. Pentru că se simte legat de Buzău și pentru că e un om extrem de deschis, a acceptat să ne acorde un interviu în exclusivitate. Faceți cunoștință cu Andi Cristea!

–   Andi, la 32 de ani, eşti singurul candidat buzoian cu șanse pentru un post de europarlamentar. De aceea, am să încep discuţia cu o întrebare directă: ce însemnă acest fapt pentru tine?

Este, în primul rând, o onoare deosebită, o investiţie de încredere a PSD în noi, în tineri. Fireşte, aceasta însemnă şi o mare responsabilitate. Pentru mine ca şi pentru noi toţi cei care am fost desemnaţi să candidăm pentru un mandat în viitorul Parlament European.

– Cum s-a ajuns la această desemnare? Care au fost criteriile, procedurile, cum au decurs lucrurile pentru ca tu sau mai bine spus şi tu să te afli pe lista de candidaţi pentru europarlamentarele din luna mai?

Pe scurt, TSD a propus conducerii partidului o lista cu opt propuneri de candidaturi la alegerile europene, eu fiind propunerea TSD Buzău.

– De la propunere şi până la un mandat de europarlamentar mai este cale lungă … 

– Ştiu ce vrei să spui, dar, din punctul meu de vedere, şi sunt convins că nu numai din perspectiva mea, toate colegele și toți colegii care se regăsesc pe lista candidaţilor propuşi de către organizaţia de tineret a PSD sunt în egală măsura valoroși, singura diferența despre care putem vorbi fiind domeniul pentru care fiecare dintre noi ne-am pregătit şi am reuşit să convingem, din punct de vedere profesional – administrație, mediu privat, afaceri europene, inginerie etc. În ceea ce mă priveşte,  este posibil ca experiența profesională pe care am dobândit-o anterior lucrând în Parlamentul European să reprezinte factorul care a înclinat balanța în favoarea mea.

Dar, înainte de continua acest dialog, dă-mi voie să mulțumesc și cu acest prilej conducerii PSD, domnului președinte Victor Ponta, care m-a confirmat pe poziția rezervată Tineretului Social Democrat, aşa cum vreau să le mulţumesc domnului președinte Constantin Boșcodeală și bunului meu coleg Romeo Lungu pentru încrederea acordată şi sprijinul lor statornic.

– Trebuie să recunoşti că o asemenea opţiune implică riscuri, costuri, energie. Ce te-a determinat sa te înscrii în această cursă electorală, despre care recunoşti că nu va fi deloc ușoară?

Fireşte că sunt conştient de aceste riscuri, costuri sau cum le-am mai putea numi. Dar, te asigur şi îi pot, de asemenea, asigura şi pe cititorii noştri, că am cumpănit foarte serios şi cu toată responsabilitatea acest pas. Şi nu vreau să mi se ia afirmaţia ca pe o lipsă de modestie dar sunt convins că am câteva argumente de partea mea. Astfel, referindu-mă la domeniul în care lucrez şi la experienţă, pot spune că parcursul meu profesional s-a situat încă de la început la confluența dintre mediul politic si administrația centrală, în sens larg. Astfel, prima mea experiența, foarte folositoare trebuie să recunosc, a fost în cadrul Biroului de Presa al PSD la nivel central. În mod deosebit, nu am sa uit niciodată campania electorală din anul 2004, an în care, după cum se cunoaşte, rezultatele scrutinurilor nu au fost, toate, pe măsura aşteptărilor noastre. Fireşte, tânăr fiind, adică la început de drum, am resimţit în mod deosebit acest, să-i spunem, semi-eşec. Nu am plecat în altă parte, am învăţat multe lucruri. În anii următori am avut șansa să lucrez atât în legislativul de la București cât și în Parlamentul European, iar mai târziu în diplomație.

Decizia de a candida a fost rezultatul unui proces profesional început acum zece ani, în urma căruia am dobândit o experiența utilă în domeniul relațiilor internaționale și al diplomației parlamentare.

-Alegerile pentru viitorul Parlament European, care, la rândul său, va desemna noua Comisie Europeană vor avea certe implicaţii şi consecinţe în ceea ce priveşte ţara noastră, ca ţară membră a Uniunii Europene. De aceea, nu mai se pare câtuşi de puţin neobişnuit să te întreb: cum vezi România în  Europa în legislatura 2014-2019?

Îţi mulţumesc pentru întrebare. Şi asta pentru că doresc, foarte mult, ca fiecare dintre concetăţenii noştri să fie conștient de semnificaţia, de importanţa deosebită a acestor alegeri. Mi se pare cât se poate de firesc şi de corect ca, înainte de a decide dacă să meargă la vot şi, apoi, pentru cine să voteze fiecare dintre noi să încerce un bilanţ, o estimare. Alegerile europene de anul acesta se desfăşoară la șapte ani de la momentul in care România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Cred ca suntem la finalul unui proces firesc de sedimentare, când, spre a folosi o expresie care mie mi se pare foarte potrivită, România îşi ţine tot mai bine pasul cu ritmul construcţiei europene, își găsește cadența europeană. Anul trecut Romania a înregistrat cea mai consistentă creștere economică din întreaga Uniune iar in ultimii doi ani rata de absorbție a fondurilor europene a crescut cu 180%. Iar inflația a fost în 2013 la cea mai mică cotă după 1989. În felul lor şi împreună, aceşti șapte ani reprezintă o mare experiența acumulată în gestionarea, implementarea și finanțarea proiectelor cu bani europeni. Desigur, nu în toţi aceşti ani şi mai ales, nu în toate cazurile am avut numai succese. Dar, trăgând linie şi adunând, eu cred că sunt lecții învățate și întrebări care și-au găsit răspunsul.

-Eşti un optimist şi lucrul acesta îl apreciez sincer la tine. Totuşi, trebuie să îţi spun că nu toată lumea este atât de euro-optimistă…

– Chiar aşteptam o asemenea întrebare. Cred şi eu ca romanii au ieșit din euforia “Europa ne oferă totul, de-a gata”  și sunt conştienţi, în mai mare măsură, că progresul țării depinde, în primul rând, de noi. Fireşte, când spun „noi” nu am în vedere o abordare izolaţionistă, ceea ce, de fapt, nici nu ar mai fi posibil într-o lume a interdependenţelor, cum este cea de azi. Revenind la tema discuţiei noastre trebuie să spun, fără a politiza în mod excesiv discuţia noastră, că multe lucruri încurajatoare, multe decizii favorabile, pentru România, vor depinde, în următorii ani, de configuraţia politică a viitorului Parlament European. Care este, pentru România, bilanţul suveranității absolute a Partidului Popular European în spațiul instituțiilor europene se ştie şi nu vreau să insist. Sper ca în viitorul ciclu electoral, zicala „istoria se repetă” să nu mai fie valabilă fără amendamente categorice.

–  Eşti candidat pentru Parlamentul European din partea Tineretului Social Democrat, aşa că este firesc să te întreb dacă vezi social democraţia europeană ca fiind câştigătoare a alegerilor?

– După cum se cunoaşte de-acum, mulţi analişti şi observatori ai scenei politice europene, bazându-se pe rezultatele sondajelor serioase şi credibile dau şanse mari de victorie social democraţilor europeni, socialiștilor europeni. Nu sunt deloc puțini nici cei care consideră că următoarea legislatură a Parlamentului European trebuie văzută “la pachet” cu viitoarea președinție a Comisiei Europene, iar, în acest caz, numele cel mai frecvent citat este cel al lui Martin Schulz. Dar de la pronosticuri şi prognoze mai este ceva drum… Aș aminti un episod din Parlamentul European de la finalul lui 2006. E relevant pentru cum se situau marile partide europene față de România. Se discuta raportul Moscovici privind aderarea României și în timp ce socialiștii europeni sprijineau demersul nostru legitim, popularii verbalizau, la momentul respectiv, prin vocea liderului grupului popularilor europeni “Bine, e ok, nu avem nimic împotrivă”.

– Ești apreciat ca fiind un tânăr pregătit în domeniul tău. De ce, ai ales, totuşi, politica?

Nu aş construi o antiteză între a-ţi face meseria şi a face politică, aşa cum se mai spune uneori. Mai degrabă, aş relua antiteza clasică instituită de către Constantin Rădulescu-Motru, între omul politic, adică acela care lucrează pentru binele public şi politicianismul la care se dedau cei care fac politică doar în interes propriu sau de grup.

–  Pune-ți o dorință și spune-ne-o!

România să aibă mai mulți cetățeni cu spirit civic din rândul cărora să avem mai mulți oameni politici. Iar dacă e prea mult încă, mă mulțumesc cu o victorie de etapă: fiecare român să ceară bonul fiscal.

– Andi, ultima întrebare: ai o maximă favorită? Care ar fi aceea?

Mă impresionează în mod cu totul deosebit această maximă a lui Nicolae Titulescu: „Ideile nu mor odată cu cei ce le aduc pe lume. Cei care îşi dau viaţa pentru o idee sunt eroi al căror testament nu conţine decât un cuvânt: Continuaţi!”.