Cultură
Aici a vrut Regele Carol I să construiască Peleșul / Lucrul mai puțin cunoscut despre acest loc
Pe coama de calcar cuprinsă între râul Buzău şi pârâul Nişcov, pe partea nord-vestică a Dealului Ciolanu, se înalţă vârful Cetăţuia (632 m), unde stă de veghe schitul cu acelaşi nume, chivernisit de mânăstirea de la Ciolanu. Un peisaj oniric, încărcat de istorie, străbătut de o liniște soră cu visarea, pe care numai trilurile păsărelelor cuibărite prin fagii înalți o sparg cadențat, amintindu-ți că ești încă printre pământeni.
Deși încearcă din răsputeri să țină pasul cu schimbările lumii, micul schit de pe vârful Cetățuia plătește încă tribut istoriei zbuciumate a sutelor de ani, în care a luptat din răsputeri să țină aprinsă flacăra credinței și a iubirii de semeni.
-
– Piatră cioplită manual
Înainte de construirea bisericii din piatră, doi călugări, Agaton duhovnicul şi Iosif Singhelul, au ridicat la 1849 o cruce mare cu inscripţie. Piatra care a fost folosită la ridicarea acestui lăcaş de cult a fost integral cioplită manual, cu o măiestrie aparte. În 1858, episcopul Filotei al Buzăului, mare patriot şi unionist înflăcărat, cel care l-a primit pe Al. I. Cuza, pentru o noapte, în Palatul Episcopal de la Buzău, dăruieşte 200 de galbeni pentru construcţia bisericii. Mai târziu, la intervenţia episcopului Dionisie Romano, mare cărturar, membru fondator al Bibliotecii Academiei Române, Ministerul Cultelor îl va ajuta pe singhelul Iosif cu alţi 300 de galbeni. Sfinţirea se face în 1862, iar zugrăvirea, în 1868, cu cheltuiala domnitorului Carol I, numai că această zugrăvire nu a ţinut, din cauza umezelii pereţilor, fiind nevoie de una nouă.
Puțini oameni știu că, la un an după încoronarea sa la cârma Principatelor Unite, domnitorul și mai apoi regele Carol Întâiul vizitează schitul Cetăţuia, în căutarea unui loc pitoresc pentru a construi Castelul Peleș, dar din lipsa de apă, acesta nu a putut fi făcut aici. Spre amintirea acestei vizite, domnitorul dăruieşte banii necesari pictării bisericii de la Cetăţuia, pe care o execută pictorul Gh. M. Tattarescu.
„Locul acesta atât de frumos l-a fermecat şi pe regele Carol I (1866-1914) care, pe când era încă doar principe domnitor al României, şi-a propus să-şi ridice aici un castel-reşedinţă de vară. Lipsa unei surse de apă potabilă în apropiere, ca şi alte inconveniente l-au făcut să renunţe şi, drept urmare, şi-a ridicat, la Sinaia, plănuita reşedinţă – Castelul Peleş. Totuşi, rămânându-i în inimă acest loc, pe atunci cu adevărat sihăstresc, principele Carol a plătit, din bani personali, pictura interioară a bisericii Schitului Cetăţuia, devenind, astfel, unul dintre ctitorii acestui lăcaş”, povesteşte părintele Costică Panaite, fost consilier cultural al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.
Prin adresa nr. 11348 din 7 ian. 1866, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice constată că „lucrarea picturii bisericii Cetăţuia este înaintată şi trimite mânăstirii 3172 lei vechi, în 58 napoleoni, dată de Măria Sa Domnitorul, spre a fi încredinţate d-lui Pictor…”. Prin adresa nr. 701 din 29 ian. 1869, acelaşi Minister spune că „domnului pictor însărcinat cu zugrăvirea bisericii Cetăţuia” i s-a eliberat şi a treia parte din bani, în sumă de una sută galbeni, de către dl. Mareşal al palatului…. Din altă adresă de la 26 iunie 1869, de la acelaşi Minister, aflăm că „lucrarea de zugrăvire a bisericii Cetăţuia” a fost încredinţată d-lui pictor G. M. Tattarescu şi că s-a efectuat întocmai după contractul încheiat.)
Părinţii au imortalizat acest nobil gest, pictând în pronaos chipul tânărului domnitor. Peste scurt timp, însă, pictura s-a degradat şi a fost nevoie să se facă o nouă pictură, în parte pe plăci de zinc, de către pictorul ciolănean Eftimie Obrocea, cu cheltuiala a doi pioşi creştini din Bucureşti, Ion şi Smaranda Pencovici. Catapeteasma este sculptată tot de călugări meşteşugari din această obşte.
-
– De-a lungul anilor, micul schit a cunoscut perioade de înflorire, dar și de amărăciune. Din cauza așezării lui în mijlocul pădurii, el a constituit întotdeauna o țintă pentru răufăcătorii care i-au atacat și jefuit pe puținii călugări lipsiți de apărare.
sa-ti dea D-zeu sanatate ca ai scris asa ceva!eu sunt din hales tisau, si-am copilarit acolo.stima!