În urmă cu zece-cincisprezece ani, tânărul Ciprian Ene era o stea în devenire a politicii buzoiene. Fost consilier municipal, lider al opoziției, absolvent a două facultăți – Dreptul și Teologia -, Ene părea să aibă carisma, experiența și abilitățile necesare asumării unei candidaturi într-o funcție înaltă în administrația buzoiană. Cum în politică însă calculele se fac altfel, alegerile au avut alți actori, iar Ene a părăsit scena publică și a ales să își continue cariera la București. Și bine a făcut, întrucât astăzi îl găsim magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Depărtarea lui Ene de Buzău a fost însă doar una fizică. În tot acest timp, el a continuat să se implice pentru cultivarea, promovarea și respectarea principiilor morale și a spiritului civic în comunitate, fiind membru fondator al Asociației „Spirit Civic şi Patriotism” Buzău. În plus, familia în care s-a născut și s-a format este aici: tatăl este părintele Constantin Ene de la biserica „Sfântul Nicolae” Dorobanți, iar fratele este părintele Bogdan Ene, parohul bisericii „Sfinții Îngeri”.
Recent, Ciprian Ene a publicat, pe pagina sa de Facebook, un text în care vorbește despre salvarea puținului care a rămas din patrimonul cultural al Buzăului. Subiectul postării sale este clădirea hotelului „Coroana”, o ultimă mărturie arhitectonică a unui Buzău boem, elegant, cu identitate și personalitate, așa cum era el la începutul secolului al XX-lea.
În mesajul său, Ene pune pe aceeași treaptă hotelul Coroana din Buzău și Casa Mița Biciclista din București, poate cea mai „instagramabilă” clădire a capitalei, la ora actuală. El crede că municipalitatea ar trebui să facă ceva pentru salvarea acestei clădiri și introducerea ei în circuitul cultural buzoian.
În mesajul său, tânărul magistrat vorbește despre asemănările evidente dintre cele două clădiri și subliniază potențialul extraordinar pe care îl are hotelul „Coroana” în a deveni un simbol vizual al orașului.
Redăm integral postarea lui Ciprian Ene:
„Hotel Coroana sau ,,Casa Miţa Biciclista” din Buzău
Privind Hotelul Coroana din centrul municipiului Buzău, este imposibil să nu observi asemănările evidente cu celebra Casa Mița Biciclista din București. Liniile elegante ale acoperișului, ferestrele arcuite, detaliile ornamentale, proporțiile fațadei și aerul aristocratic specific începutului de secol XX fac ca Hotelul Coroana să păstreze peste 80% din farmecul arhitectural pe care îl admirăm astăzi la Casa Mița Biciclista.
Diferența este că, în timp ce la București, Casa Miţa Biciclista a fost restaurată spectaculos și transformată într-un reper urban, la Buzău această bijuterie arhitecturală, Hotel Coroana rămâne aproape ignorată, deși are un potențial extraordinar de a deveni un simbol vizual al orașului.
Hotelul Coroana, alături de Palatul Comunal și Tribunalul Buzău, reprezintă astăzi singurele clădiri cu adevărat instagramabile din centrul orașului nostru. Sunt cele trei clădiri care mai pot spune vizual povestea Buzăului elegant, de început de secol XX. Sunt singurele clădiri care mai păstrează acea eleganță de început de secol XX, acel aer de oraș boem, european, cu identitate și personalitate.
Din păcate, centrul Buzăului nu mai are foarte multe de exploatat arhitectural din perioada de început a secolului trecut. Tocmai de aceea, patrimoniul care ne-a rămas trebuie privit cu mult mai multă responsabilitate. Hotelul Coroana este astăzi de vânzare. Ar fi ideal ca municipiul Buzău, prin instituțiile sale, să aibă în vedere această clădire și să încerce salvarea ei. Iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci avem nevoie de un investitor serios, local sau nu, care să facă pentru Hotelul Coroana ceea ce omul de afaceri Aurel Iancu a reușit să facă pentru Casa Mița Biciclista: să redea unei clădiri istorice strălucirea pe care o merită și să o transforme într-un simbol al orașului! Pentru că un oraș nu înseamnă doar asfalt, borduri și blocuri reabilitate. Un oraș înseamnă și memorie, identitate și patrimoniu.
Până atunci însă, din păcate, Primarul Buzăului pare mai preocupat să se certe cu buzoienii pe tema reabilitărilor de blocuri, într-o situație în care, prin atitudinea sa, îmi permit să spun că NU are dreptate.
Poate că ar fi momentul să ne uităm mai atent la ceea ce mai avem valoros în centrul orașului și să ne întrebăm dacă nu cumva salvarea patrimoniului ar trebui să fie o prioritate reală.”
Frumos. Frumos. Frumos. Buzaul sufera de o identitate a lui, blocurile din centru trebuiau daramate de mult.
Si inca o cladire emblematica, Casa de cultura a Armatei de pe INDEPENDENTEI, gard in gard cu Liceul Mihai Eminescu, o cladire care se degradeaza, cu o arhitectura deosebita. Ar trebui sa se gaseasca si pentru aceasta o solutie de restaurare si redare a ei circuitului cultural buzoian.