GÂNDURI, RÂNDURI...

Medicul din Buzău pentru care părinții pacientului sunt „mizerii”

O să continui să vă spun „domnule doctor” doar în virtutea faptului că așa scrie în cartea de muncă. În realitate, sunteți doar un liber-profesionist care prestează niște servicii în schimbul unor sume de bani.

În primul rând, aș vrea să știți că nu m-aș fi obosit niciodată să-i răspund unui personaj de o asemenea croială, dar pentru că în discuție e suferința unui copil, consider că se cuvin măcar câteva rânduri.

Totul a început acum două săptămâni, când ați făcut marele efort de a vă deranja din timpul liber pentru a trata urgența unui copil de patru ani. S-au făcut intervenții pentru că în orașul ăsta nimănui nu-i pasă de nimeni..

A fost o urgență de cinci minute, la capătul căruia v-ați arătat dispus să continuați lucrarea. La distanță de cinci zile ați primit acele poze pe care le cereați, dar, fiind trimise după încheierea programului dumneavoastră, probabil v-ați ofuscat nevoie mare. Din clipa aceea totul s-a schimbat, culminând cu ANULAREA programării copilului de 4 ani, cu niște dureri groaznice de măsea și cu toate speranțele puse în dumneavoastră.

Nu știu ce inimă (că de minte ne-am convins) ați avut  să faceți asta. Și totul pentru că vi s-a părut dumneavoastră că v-a atacat cineva de pe un cont fals (?!) și pentru că mama pacientului comisese „crima” de a suna un dentist la ora 22:00, pentru că dumneavoastră nu răspundeați, iar puștiul leșina de durere.

  • Nu v-am reproșat nimic nici pe față, nici „pe dos”, așa cum insinuați. Am tăcut și am mers mai departe, pentru că așa ne învață pe noi societatea: să nu crâcnim în fața medicului. Docta aroganță nu v-a fost însă suficientă și v-ați pus poalele-n cap pe Facebook. Carevasăzică, tot dumneavoastră!

Nu v-a obligat nimeni să faceți urgențe și nu știam că vă deranjați atât de tare dacă primiți un mesaj pe WhatsApp la opt seara. Speram doar ca, în cazul unui copil leșinat de durere, comunicarea cu pacientul să fie alta.

Ați auzit cumva de doamna doctor Iordache? Cineva mi-a spus că răspunde la mesaje și la 10 seara, dacă problema copilului e acută. Dar na, aici vorbim și de calitatea umană..

Domnule „doctor”, știam că doar restaurantele își selectează clienții, nu și medicii. Păi de ce nu spuneți așa, stimabile? Tratați atunci doar copiii ofițerilor, pe cei ai inspectorilor școlari și ai funcționarilor din lumea bună, nu pe cei ai amărăștenilor ca mine. De ce v-ați mai obosit să depuneți Jurământul lui Hipocrate? Doar ca să puteți profita în stare de urgență, atunci când lumea are nevoie disperată de ajutor?

Nu am școala dumneavoastră și nici nu mi-aș fi dorit s-o am, dar dați-mi voie să vă spun că vorbiți precum un birjar. „Ouțe”? „Ești o mizerie de om?” Nu știu unde ați făcut Stomatologia, dar în mod sigur ați lipsit de la cursurile de etică. La cum vorbiți, dumneavoastră trebuia să fiți cel mult paznic la o clinică medicală (tot respectul pentru această categorie profesională, tata a fost paznic). Dar să știți că ați fi zburat în secunda doi și de acolo; habar n-aveți cum se poartă acei oameni cu pacienții.

Știți cum e să-i explici unui copil de patru ani că „doctorul” lui preferat, singurul care îi câștigase încrederea, nu vrea să-l mai primească? Să inventezi tot felul de povești – că e cu familia la munte, că a plecat să se dea cu pluta pe lacul Titicaca – iar apoi să fugi la București, pentru că nimeni din Buzău nu are un loc liber într-un timp atât scurt?

Spre deosebire de dumneavoastră, eu nu caut validare socială, așa că epitetele pe care mi le atribuiți mă afectează tot atât de mult cât mă afectează victoria lui Biden în SUA. Am fost pacientul zero în multe procese de umilire publică și credeți-mă că sunt imun. Dar pe dumneavoastră, domnule doctor „Ouțe”, limbajul a început vă descalifice. Vă veți bate cu propriile arme. 🙂

Aș fi putut să vă răspund cu aceeași monedă, dar știu că vă plac mult banii și n-o să vă fac acest hatâr. V-o spun însă deschis, negustorește: Ați greșit enorm refuzând să tratați un copil de patru ani, care nu v-a făcut niciun rău. Nu știu dacă aveți copii, dar dacă aveți, sper să nu treceți niciodată prin ce am trecut noi.

Pe mine în mod evident m-ați subestimat, dar asta va trece cu tratamentul altui medic, cu mai puține titluri și laude zornăitoare: Timpul. 

Să nu subestimați însă niciodată capacitatea unei mame care își vede fiul zvârcolindu-se de durere și care trebuie să caute soluții, fie și la sute de kilometri distanță!

Sănătate!

Cosmin Șontică

Vă mulțumim pentru vizită! Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau pe WhatsApp.

One Comment

Dă-i un răspuns lui raul Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button