Meserii pe cale de dispariție la Buzău. Partea a II–a, CIZMĂRIA

În prima parte a reportajului meu despre meseriile pe cale de dispariţie, am stat de vorbă cu nea’ Ionel, care confecţionase ultimul cojoc în urmă cu trei ani. Într-o situaţie puţin diferită se află cizmăriile din Buzău. Acestea continuă să funcţioneze, însă viaţa lor atârnă de un şiret, nu de-un fir de aţă.

• Cizmăria de lângă Cuza-Vodă

În drumul meu de la liceu spre casă, treceam deseori pe lângă un atelier de cizmărie. Era prăfuit şi adesea pustiu. Niciodată n-am îndrăznit să intru, deşi aveam câteva perechi de pantofi dezlipiţi sau chiar rupţi care tânjeau după reparaţia unui cizmar. Oricât de mult mi-ar fi plăcut, preferam să încerc să-i lipesc acasă. După câteva încercări eşuate, renunţam şi drumul parcurs de acei pantofi se sfârşea la tomberon. Presupun că nu sunt singura în această situaţie. Mulţi preferă un lucru nou, în defavoarea celui vechi şi reparat.

De data asta mi-am luat inima în dinţi şi am decis să întru. Dau cu ochii de un afiş “Cizmărie, 10 metri la stânga”. Cizmăria îşi schimbase adresa. La noua adresă, atmosfera era alta. Uşi din lemn sculptate, iar înăuntru  multe antichităţi: bibelouri, sculpturi, ceasuri, costume, toate vechi, dar foarte bine îngrijite. Pe lângă astea, două maşini de cusut şi uneltele de cizmar.  Dacă nu era fereastra care să permită zgomotului de afară să pătrundă, aş fi zis că mă aflu la un meşter din perioada interbelică.

• Meseria de-o viaţă trebuie s-o iubeşti

Înăuntru, zâmbitor, era domnul Ionel Zaharia. Lucra cu atenţie la catarama unor sandale. În tot timpul discuţiei, nu şi-a încetat activitatea. Aşa mult îi plăcea ceea ce făcea.

Domnul Zaharia are 51 de ani şi îşi petrece majoritatea timpului în atelier. În spatele atelierului creşte câţiva pui de găină, astfel că acolo are mica lui gospodărie. Are doi copii, un băiat şi o fată. Împreună, cei doi şi-au deschis la câţiva metri de cizmăria tatălui un salon de coafură.
Acum câteva decenii, fiecare copil trebuia să înveţe o meserie. El şi-a ales marochinăria. A făcut practică pentru a deprinde tainele meseriei. Apoi a lucrat o vreme în acest domeniu, însă câştigurile erau prea mici. Acest fapt l-a determinat să treacă la cizmărie, unde auzise el că se câştigă mai bine. Şi aşa a fost. Timp de 20 de ani, i-a mers foarte bine, astfel că şi-a putut întreţine familia.

• Cizmar, colecţionar şi… poet

În prezent, domnul Zaharia este unul dintre puţinii cizmari activi rămaşi în Buzău. Pe lângă asta, este un colecţionar de antichităţi. Face asta din pasiune, nu pentru a le vinde. “Când cumpăr câte un obiect vechi îmi zic: Gata, pe ăsta îl vând! Dar niciodată nu o fac. Prind drag de ele şi le păstrez.”

Pe una dintre mese, un obiect iese în evidenţă. Este o carte. Nu una veche, ci una cu copertă nouă. Este chiar cartea de poezii scrisă de domnul Ionel Zaharia, numită Splendoarea Clipei. Cine şi-ar fi închipuit că un om poate fi, în acelaşi timp, colecţionar de antichităţi, poet şi cizmar?

Când îl întreb de viitorul meseriei de cizmar, suspină. Spune că nu crede că meseria îi va supravieţui lui: “Meseria asta moare odată cu meşterul”. Niciun ucenic nu i-a trecut pragul şi nici nu îi va trece. “Copiilor de azi de e ruşine cu meseria asta. Chiar dacă e o muncă cinstită.”

• Coco, cizmarul din Dorobanţi

În altă cizmărie, de data asta din Dorobanţi, l-am găsit pe Coco Cizmarul. I-am cerut numele real, însă nu a vrut să mi-l spună. În afară de familie, nimeni nu-i ştie numele din buletin. A învăţat această meserie de la socrul său. Şcolile pe care le-a făcut au fost în alte domenii, în inginerie şi turnătorie. Cizmăria a învăţat-o din mers. “Meseria adevărată se fură, nu se învaţă.”

Nu a reuşit să se întreţină din cizmărie, aşa că mare parte din viaţă a lucrat în construcţii. Când starea de sănătate i s-a deteriorat, s-a întors la meseria învăţată în tinereţe. Crede că în cizmărie contează foarte mult onestitatea şi amabilitatea, pentru a-ţi păstra clienţii.

• “Românii, cei mai buni meseriaşi”

Încurajează tinerii să vină să înveţe o meserie. Recunoaşte că nu te poţi descurca doar din cizmărie, dar este un venit suplimentar. În plus, o poţi practica în timpul liber.

Coco Cizmarul este mai optimist în ceea ce priveşte viitorul acestei meserii:

“Noi, românii, suntem cei mai buni meseriaşi. Nu poţi compara un pantof făcut de un român şi unul făcut de un chinez. Lumea mereu va căuta calitatea, aşa că cizmăria va continua.”