Pământul aruncă flăcări. Nu e o imagine dintr-un basm, nici una apocaliptică. Sunt focurile vii din zona Buzăului. România se poate mândri cu rezervațiile sale de focuri vii, fenomen spectaculos unic în Europa, ce mai poate fi observat doar în Australia, Asia, Statele Unite şi Turcia.
Pe un drum pietruit, la aproximativ 60 km distanță de Buzău, la circa 840 m altitudine, pe un deal din apropierea satului Terca, din comuna Lopătari, se află “focul viu”, un fenomen natural de emanatie a gazelor naturale, care odată ce ies din pamânt se autoaprind în contact cu atmosfera. Cunoscut și sub denumirea de “focul nestins”pentru că arde fără întrerupere nici nu se mai stie de când, “focul viu” poate fi admirat oricând, mai ales seara – când oferă privitorilor un adevărat spectacol de culori.
Zona a fost declarată rezervaţie geologică în anul 1995 şi este o locaţie foarte cunoscută datorită fenomenului destul de rar întâlnit în Europa şi chiar în întreaga lume, care se petrece aici. În acest spaţiu, prin fisurile şi crăpăturile create în scoarţa terestră ies la suprafaţă gaze naturale care se aprind.
Fenomenul este mult mai impresionant în timpul nopţii, când culorile capătă un aspect diferit şi mult mai intens. Atunci când plouă puternic, se poate vedea cum bolboroseşte apa în locurile pe unde iese gazul. Aceste locuri ascund multe bogăţii, iar localnicii cred că în dealurile înconjurătoare s-ar găsi rezerve importante de gaze naturale, petrol şi chiar uraniu.
Pentru a ajunge aici, turiștii trebuie să pornească pe valea Slănicului – DJ 203 K, care începe din DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de peste Buzău), urmând ruta Beceni-Vintilă Vodă-Mânzălești-Lopătari-Terca. Pînă la Lopătari, drumul este asfaltat. De la Lopătari încolo, în ceea ce privește accesul la obiectivul turistic, infrastructura locală este cel puțin nesatisfăcătoare (se merge pe un drum neasfaltat de aproximativ 7 km cu terasamentul foarte degradat, iar indicatoarele lipsesc). În apropiere relativă de Focurile Vii, drumul devine accesibil numai camioanelor mari și tractoarelor forestiere.
De la locul până unde se poate înainta cel mult cu o mașină mică se merge inițial pe lângă firul apei până la o punte de pe dreapta, drumul după locul cu pricina fiind impracticabil ulterior. De aici, trebuie traversat Slănicul, pe malul stâng, pentru a sui coasta dealurilor. Suprafața focurilor este destul de mică și se poate rata ușor, mai ales că traseul nu are nici un fel de marcaj.