Ne mor copiii, iar noi ne omorâm între noi!
Mario și Veronica sunt ultimii doi copii care ne-au îndoliat inimile. Familiile lor le-au acordat toată iubirea și atenția de care aveau nevoie. Cineva sau Ceva a decis că nu e suficient..
Ne mor copiii în spitale, în accidente de mașină, în foc sau aiurea, ca niște boboci de floare pe care grădinarul i-a smuls odată cu buruienile. Dar înainte de a pleca definitiv spre a se preface-n îngeri, ne mor aici, pe pământ, în timp ce noi, adulții, suntem prea ocupați cu răfuielile personale, roși de invidie și măcinați de răutate.
Milioane de ani, omul a trecut prin toate pericolele planetei ăsteia, a supraviețuit atâtor molime și virusuri și e pe cale să-l învingă și pe cel nou, dar nu s-a putut opune acestui flagel al inimilor, răutatea. Suntem adulți și ne pretindem înțelepți, dar în realitate nu suntem cu nimic mai buni sau mai evoluați decât un puști care abia învață tabla înmulțirii.
Ajunși la vârsta marilor întrebări, copiii noștri ne cer ajutorul prin tot ce fac, uneori chiar prin tăcere, frondă sau teribilism, dar noi suntem prea ocupați să ne războim între noi, în timp ce ochii ni se învăluie în ură și nu mai vedem nimic.
Suntem ultrasatisfăcuți de Iphone-ul pe care i-l punem copilului în mână de ziua lui și credem că așa i-am rezolvat toate problemele, dar uităm că omul nu e plămădit numai din carne, ci și din suflet, din cuget, din emoție. Că nevoile adolescentului sunt muuult mai mari decât ne putem noi imagina și că un cuvânt bun spus la momentul potrivit îl poate întoarce de pe drumul pierzării.
Dar nu, noi suntem ocupați cu lucruri mult mai importante: cum facem să ne luăm mașină ca cea a vecinului, cum uneltim pentru a ajunge șefi, cum facem să ne dăm afară un coleg de serviciu, cum îl băgăm la închisoare pe X sau pe Y.
De multe ori, copiii sunt cei care ne dau măsura bunătății omenești și multe dintre acțiunile lor sunt exemple de iertare, acceptare și bunăvoință. Dar noi vrem din ce în ce mai mulți bani și faimă, în timp ce copiii noștri se sting lângă noi, cu întrebările pe buze și cu lacrimile în colțul ochilor.
Ura e iarna ființei, dragi prieteni! Deschideți-vă inimile, îmbrățișați-vă copiii și dați-le Timp! Veți vedea că nimic nu e mai frumos decât asta!
(Acest material nu face referire la ultimele două tragedii care au zguduit Buzăul. Ne rugăm pentru odihna sufletelor celor doi, suntem alături de familiile lor și ne rugăm ca Dumnezeu să le dea puterea de a merge mai departe.)
