Despre regulile de folosire corectă a verbului „a fi” am mai scris și în trecut. Apropierea examenului de Evaluare Națională ne face să ne gândim însă la importanța vorbirii unei limbi curate, corecte, respectând toate normele gramaticale în uz.
Imperativul afirmativ al verbului „a fi” se scrie cu doi „i”: Fii bun!; Fii cuminte”, dar imperativul negativ se scrie cu un singur „i”: Nu fi rău!
Așadar,
vom scrie fii, cu doi i, numai la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Mi-aș dori să fii cuminte. Vreau să nu fii insolent.
– viitorul popular format cu ajutorul conjunctivului: o să fii, nu o să fii.
În rest e fi, cu un singur i:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional-optativ, prezent: aş fi, ai fi
– condiţional-optativ, perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
- Copile, fii bun!
- Nu fi supărat, Marcel!