Provocările viitorului pe piața oțelului

Oțelul numără peste 25 de tipuri, de la aliajul în a cărei compoziție intră și carbon, vanadiu, nichel sau mangan și până la cu crom, crom și vanadiu, cobalt sau molibden. Acest aliaj se obține prin diverse metode de prelucrare, așa cum este laminarea la cald, galvanizarea – https://metinvestholding.com/ro/products/steel-coils/galvanized-rolled-coils – sau laminarea la rece.

În momentul actual, industria oțelului face parte dintr-un lanț global de industrii în care activează 96 de milioane de angajați (personal angajat direct în acest sector – peste 6 milioane de oameni). Valorând 2, 9 trilioane de dolari (3, 8% din PIB-ul mondial) la nivel de valoare adăugată altor sectoare economice, piața oțelului se pregătește, asemenea celorlalte industrii, pentru provocările pe care le va aduce viitorul.

Piața oțelului – între realitatea actuală și perspectivele de viitor

În 2021, industria oțelului începe să-și revină după perioada de descreștere din intervalul 2019-2020. China și India vor importa mare parte din cantitatea de 1, 31 miliarde de tone de oțel alocate zonei Asiei și Oceaniei, în timp ce statele UE vor atrage 186 de milioane de tone în acest an. Lista este continuată de statele din pactul USMCA (122 milioane de tone), CIS (56 milioane de tone), Orientul Mijlociu (41 milioane de tone), America de Sud și Centrală (40, 5 milioane de tone) și Africa (33, 4 milioane de tone).

Creșterea anuală prefigurată la nivelul cererii este de 1, 1%, astfel încât, până în 2035, producția de oțel va atinge, la nivel mondial, o valoare de 1, 85 miliarde de tone cu mult sub valoarea actuală a producției, care este de 2, 3 miliarde de tone. În ciuda tendinței de scădere în comparație cu volumul actual, cererea va exista, numai că, producătorii de oțel trebuie să identifice alte modalități prin care pot face față materialelor alternative care au fost lansate pe piață.

Oțelul este folosit într-o gamă variată de domenii, precum construcții (35% din volumul anual global), industria auto (19% din producția mondială), articole metalice (15%) sau țevi (10%). În aceste sectoare sunt așteptate transformări importante în anii care urmează. Practic, piața oțelului se confruntă în acest moment cu trei mari provocări: o înlocuire accelerate a materialelor utilizate în diverse ramuri industriale, o dezindustrializare prematură și o economie care este de tip circular.

Producătorii de oțel trebuie să identifice noi produse care să fie mai ușoare, dar în același timp să fie și mai rezistente, pentru a concura cu succes celelalte materiale. Piețele emergente, în special cele din regiunile sud-estice ale Asiei și Indiei, constituie în acest moment cele mai atractive zone de export pentru producătorii de oțel. Mare parte dintre economiile statelor importante și-au atins necesarul de oțel, așa că nivelul cererii va scădea în anii următori.

Un volum mai scăzut de oțel le va permite producătorilor locali să satisfacă nevoile regionale, ceea ce înseamnă mai puține piețe de desfacere pentru marii producători. Faptul că economia tinde să devină circulară va avea un puternic impact asupra cererii de oțel – până în 2035 cererea totală reală va ajunge la 1, 65 miliarde de tone de oțel la nivel global.

În plus, nevoia abordării unei strategii globale privind menținerea în siguranță a planetei îi va limita pe producătorii de oțel să identifice soluții “verzi” pentru a rezista pe piață. Modul clasic de producere a oțelului va ajunge la un nivel de utilizare de numai 25%, în timp ce metodele de producție electrică a oțelului va câștiga teren – până la 100%.

Adaptarea la necesitățile reale ale clienților, alinierea creșterii la noile tendințe de pe piață, precum și direcționarea investițiilor către identificarea acelor soluții care să le ofere avantaje atât clienților, cât și producătorilor de oțel. Până la urmă, interesul este ca viitorul să asigure o continuitate pe piața oțelului!