Sărbătoarea cartierului buzoian 23 august: Hramul bisericii „Cuvioasa Parascheva” – FOTO

Miercuri, 14 octombrie, credincioșii o sărbătoresc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, considerată ocrotitoarea Iașului și a întregii Moldove. * Pentru cartierul buzoian „23 august” („Nicolae Titulescu”), data de 14 octombrie constituie o sărbătoare, deoarece astăzi se celebrează patronul spiritual al bisericii, Cuvioasa Parascheva.

De la orele dimineții, biserica a devenit neîncăpătoare pentru sutele de credincioși veniți să se roage. Sfânta Liturghie este oficiată de către un sobor de preoți, în frunte cu arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. Prin tradiție, la finalul slujbei vor fi împărțite pachete, iar copiii vor primi cadouri.

Construcția bisericii „Cuvioasa Parascheva” a început în anul 1938, sub administrația regretatului preot Ioan Frăsineanu. În 2009, după lucrări de consolidare, modernizare și repictare, ea a fost sfințită de către arhiepiscopul Epifanie Norocel (d. 2013), paroh fiind pr. prof. dr. Gheorghe Sava.

În ultimii ani, biserica din inima cartierului „23 august” a cunoscut o perioadă de înflorire. Prin eforturile preoților și ale credincioșilor, s-au construit aici o cantină socială, care aparține fundației „Cuvioasa Parascheva”, o grădiniță și o capelă în care se oficiază parastasele și înmormântările. Actualmete, în altarul bisericii slujesc directorul Seminarului Teologic, pr. prof. Gheorghe Sava (foto) și preotul Marian Sava.

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pă­mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învă­țătură în limba română despre viața sfin­­tei o găsim în „Cartea românească de în­vă­ță­tură” a mitropo­litului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.

Cuvioasa Parascheva s-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci ca­pi­tala Imperiului Bizantin. Pă­rinții ei, oa­meni de neam bun și cre­dincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, a ru­găciunii și a milos­te­niei.