Poate ați auzit, la prietenii mai în vârstă, întrebarea retorică: „Unde sunt zăpezile de altădată?”. Poate ați crezut că amicul este nostalgic după zăpezile de odinioară, atunci când iernile erau ierni, iar ninsorile, ninsori. Ei bine, la origine, expresia avea un cu totul alt sens.
Astăzi, ce-i drept, interogația retorică „Unde sunt ninsorile/zăpezile de altădată” și-a mai pierdut din substanța metaforică, suferind, ca în numeroase cazuri, un transfer de sens. Dacă vreme de sute de ani expresia a sugerat melancolia, regretul pentru curgerea ireversibilă a timpului, astăzi ea este percepută mai…practic: regretul că, în zilele noastre, nu mai ninge la fel ca în trecut.
Ei bine, trebuie să știți că expresia a călătorit până la noi tocmai din Evul Mediu Târziu, atunci când François Villon a folosit-o pentru prima dată în „Balada doamnelor de altădată” („Ballade des dames du temps jadis”). Această întrebare încheie fiecare strofă a baladei și are valoare de simbol, fiind și cheia de interpretare a întregii opere. De fiecare dată, melancolicul Villon se întreabă retoric: „Où sont les neiges d’antan?”, adică „Unde sunt ninsorile de altădată?”:
Pe ce meleaguri, unde mi-s
romana Flora, cald încînt,
Archipiada şi Thaïs
ce-s vere bune prin orînd ?
Echo ducînd orice cuvînt
spre larg, în zvoană murmurată,
frumoasă coz ?… Dar unde sînt
zăpezile de altădată ?
Unde-i mintoasa Helois
de dragul cui, scornit şi-nfrînt,
Pierre Esbaillart, la Sainct-Denys,
purtă monahicesc veştmînt ?
Şi unde-i Doamna ce mormînt
făcu din Sena-nvolburată
lui Buridan ?… Dar unde sînt
zăpezile de altădată ?
Şi Doamna Blanche – un crin deschis,
neîntrecută-n caldu-i cînt,
Lungana Berthe, Bietris, Allys,
sau Harembourges în Mayne tronînd ?
Şi Jehanne ce-n Rouen s-a frînt
pe-un rug în flăcări ? Prea Curată,
unde-s acum ?… Dar unde sînt
zăpezile de altădată ?
ÎNCHINARE:
Pe unde-s, Doamne, şi de cînd,
nu căuta ! Cheia-i păstrată
în versul meu : …Dar unde sînt
zăpezile de altădată ?
Credeți că Villon era nostalgic după ninsori? Puțin probabil. Credeți că expresia sugerează regretul pentru zilele frumoase care au trecut și care nu se mai întorc? În mod sigur. Prin interogația „Unde sunt zăpezile de altădată”, autorul nu face altceva decât să își exprime nostalgia, părerile de rău pentru acel „fugit irreparabile tempus” căruia nimeni și nimic nu îi rezistă.
Așadar, vom folosi expresia „Unde sunt zăpezile de altădată?” atunci când tânjim după oameni, întâmplări sau modele de comportament pe care astăzi nu le mai avem în viața noastră.
P.S.: Villon folosește expresii asemănătoare și în alte balade. La fel ca în situația noastră, interogația are valoare metaforică.
