Știrile zilei

Țara care nu și-a mai vrut bătrânii

Foto: Revista Teo

O vorbă bine bătătorită spune:„Cine n-are un bătrân să-și cumpere!”. De ce or fi atât de doriți bătrânii ăștia chiar nu înțeleg, din moment ce noi nu știm cum să scăpăm de ei mai repede. Pentru noi, înțelepciunea lor nu mai face azi o para chioară, ba chiar îi găsim vinovați de toate rele ce sunt în țara asta neînțeleasă.

După Revoluția din ’89, în loc să se îndrepte, România s-a dezechilibrat tot mai mult. Am renunțat, pe rând, la valori și repere importante pentru orice stat care și-ar fi dorit un destin european. Dar țara noastră nu a pierdut doar busola democrației, ci și pe cea a unității și altruismului. Pe vinovați i-am găsit de fiecare dată în interiorul celei mai mari clădiri din București, iar atunci când nici ei nu au mai putut fi trași la răspundere, ne-am îndreptat împotriva celor care i-au trimis acolo. Atunci a început războiul româno-român.

Bătrânii țării, aceste jucării stricate de care ne-am plictisit, au fost primii pe lista categoriilor vinovate de toate relele reale și închipuite. În fața unui pluton de execuție neîndurător, al generației care nu le mai înțelege astăzi nici rostul și nici trecutul, vârstnicii n-au avut nicio șansă.

Proști, țărani, ignoranți, depășiți, fosile, asistați social sunt doar câteva dintre epitetele cu care i-am gratulat pe cei cărora li se reproșează, astăzi, simplul fapt că există. Nu știu cine a construit țara asta, dar știu sigur că cei care au făcut-o nu au, astăzi, parte de un tratament demn.

Îi văd în ultimul timp la televizor și pe net, iar tinerii noștri îi privesc ca pe niște făpturi ciudate, străine, ingrate. Sunt vinovați că încă respiră „pe banii noștri”, că iau medicamente, că votează. Cei mai mulți dintre noi nu dăm doi bani pe faptul că se sting încet, săraci și singuri, în timp ce vărsăm râuri de lacrimi pentru moartea nu-știu-cărei specii de urs pe cale de dispariție.

În plină criză, un fost premier găsise o metaforă ciudată pentru a rezolva nevoile financiare ale țării – ieșirea naturală din sistemul de pensii, adică moartea bătrânilor. Dar din oamenii aceștia cu fețele brăzdate, purtând gumari, fără prea multă carte, dar cu neștiute dureri și nevoi, am ieșit noi, ăștia cu Iphone și job la corporație. Ei n-au avut tot atâtea șanse. Istoria le-a a atribuit un rol urât, într-un film pe care nu și l-au dorit și în care nu existau Internet, free speach și cursuri de Personal Development.

Știu, noi vorbim astăzi o altă limbă, diferită de cea a lor. Noi voim progresul cu orice preț, în timp ce în ei vedem doar relicvele unui sistem nenorocit și bolnav, care i-a subjugat. În lumea lor, timpul curge altfel, iar viața se trăiește după reguli adânc înrădăcinate. Pentru noi, produse „superioare” ale urbanizarii, vârsta a treia nu mai există. Boii bătrâni nu mai fac, astăzi, brazda dreaptă.

Dacă nu puteți să-i înțelegem, haideți măcar să-i iertăm! Măcar pentru faptul că ne-au dat viață și, unora dintre noi, și educație!

loading...

Cosmin Șontică

Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau WhatsApp.

Adaugă un comentariu

Click aici pentru a adăuga un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

/* ]]> */