Știrile zilei

Vulturul ILIE, pasărea care a rămas în inimile buzoienilor..

Multe legende se vor fi născut de-a dreapta râului Buzău, în orășelul care a văzut prima dată lumina soarelui cu mai bine de 500 de ani în urmă. Răsărit la confluența celor mai importante drumuri comerciale din Țara Românescă, Buzăul a fost secole de-a rândul, leagănul unei culturi și civilizații pe care timpul nu le-a putut uita. De aici, și nenumăratele legende cu uriași, vrăjitori și Feți-Frumoși, povești ascultate cu respirația taiată de copii și de adulți deopotrivă.

Una dintre cele mai frumoase legende care au rămas în memoria buzoienilor de acum circa 80 de ani este cea a vulturului Ilie, pasărea care a fost adoptată de comunitatea micului târg. Spre deosebire de alte povești cu  iz de basm, cea a vulturului Ilie este o realitate a Buzăului din perioada celui de- al doilea război mondial. Existența acestui vultur în zona gării din Buzau, unde devenise o adevarata mascotă pentru toti trecatorii, este relatată pe larg în lucrarea ULTIMUL ZĂGAN, care poartă semnătura lui Bucur Chiriac.

Această pasăre a existat cu adevarat în zona Buzăului, între anii 1924-1942. Ea a putut fi admirată aproape 20 de ani de locuitori, fiind prinsă la Gura Teghii de către pădurarul Furtună. Un negustor cumpără vulturul și-l tine în coteț alături de curcani, până când  își recapătă 646x404libertatea prin lovirea cu ciocul a zăvorului.

Scăpat din captivitate, vulturul Ilie ajunge din nou în înaltul cerului, de unde, scrutând zarea, alege să poposească pe acoperișul unei clădiri încărcate de istorie. Este vorba despre  moara Zangopol, al cărui patron l-a adoptat, făcându-i cuib deasupra morii. De la înălțime vulturul vedea aproape tot orașul.

Salvatorul Ilie, înmormântat ca un om.

Despre Ilie se mai spune că, într-o iarna geroasă, a reușit să stingă o casă în flăcări cu apă dusă în cioc de la o fântână din apropiere.

Ilie era cunoscut de tot orașul sau cel putin de cei care aveau treabă prin gară. Găsea cu ce sa se hranească. De asta și rămăsese aici. Devenise o pasăre a comunitătii, o mascotă a stației de la Buzău.

Dar a venit razboiul, aducând cu el nemiloasa Armată Rosie. Într-o zi, un soldat sovietic a zărit pasărea. A ridicat arma, a ochit și l-a împușcat pe436_1 Ilie, acesta prăbușindu-se astfel din înaltul cerului. Pur si simplu. A ucis fără motiv vulturul cel iubit de oras. Vulturul din poveste, pe care lumea începuse  să-l iubească,  nu mai era. Din acel moment, nu s-a mai vorbit despre Ilie, cel care veghea zi și noapte orașul.

Mulți oameni, care nu au văzut pasărea, au spus că povestea n-a fost adevărată. Dar ce conta dacă era sau nu adevarată?! Ilie rămăsese adânc întipărit în inimile și mințile oamenilor..

Asemenea unui cetățean de oras, el este dus pe ultimul drum de către copiii din Buzău, fiind înmormântat la cimitirul Dumbrava.

Buzoianul Bucur Chiriac ii dedică  lucrarea  “Ultimul Zăgan”, relatând prin intermediul versurilor povestea Vulturului Ilie, cel care i-a marcat copilăria. Numele de “Ultimul Zagan” este dat de Marin Sorescu, bun prieten cu Bucur Chiriac.

Berea Vultur, în memoria Ultimului Zăgan

În memoria acestei păsări, în anul 1978, Fabrica de Bere de la Buzău a dat numele unui sotiment de bere (“Vulturul”). Mai târziu s-a putut spune ca vulturul a murit pentru a doua oară, din cauza  schimbării numelui din “Vulturul” în “Ursus”. Rom003

În prezent, tot ce amintește de legendarul Ilie, este o stradă din municipiu (strada Vulturului).
O altă poveste despre vulturul Ilie spune că acesta a fost prins de primul hangiu din spatele gării Buzău, Anghel Adam si, neputând să zboare, a trebuit sa convietuiască o vreme cu celelalte orătănii din curte, hanul din spatele garii devenind astfel noul său cuib.

Deși a încercat să evadeze, Ilie a nu a mai reușit. Faptul că vulturul era inofensiv l-a determinat pe hangiu să-i redea acestuia libertatea . În continuare, buzoienii l-au putut vedea pe Ilie plimbându-se nestingherit pe aleile urbei, ca un adevărat cetățean.

Timpul a trecut, iar peste oraș s-a așternut uitarea. În locul morii s-au ridicat clădiri moderne, iar locul hanului celui vechi a fost luat de acareturi și spații comerciale banale. Orașul și-a ucis cu sânge rece istoria, vrând parcă să uite de vremurile în care era „copil”.

Astăzi, singura care mai amintește de vulturul Ilie este gara. Bătută de vânt și ploi, gara și-a înfruntat propriul destin, încăpățânându-se să facă față nenumăratelor vitregii ale vremii..

 

Cosmin Șontică

Vă mulțumim pentru vizită! Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau pe WhatsApp.

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button