Primarul comunei Boldu, Marian Mărgărit, și fiul său, artistul și profesorul Georgian Mărgărit, au lansat astăzi o creație muzicală remarcabilă: Imnul județului Buzău. Anunțul a fost făcut pe facebook de vicepreședintele Consiliului Județean Buzău, Adrian Petre, care a susținut acest demers.
„Dragi prieteni, dragi buzoieni,
Cu o imensă bucurie și emoție, vă anunț lansarea oficială a 🎶Imnului Județului Buzău🎶, o creație remarcabilă a talentatului nostru buzoian, Marian Mărgărit.
Această inițiativă a prins #viață datorită implicării noastre comune și dorinței de a avea o melodie care să reflecte frumusețea și spiritul unic al Buzăului.
Cu această melodie, ne conectăm la rădăcinile noastre, la tradiții și la tot ceea ce face Buzăul nostru atât de special. Marian Mărgărit a dedicat timp și pasiune pentru a crea ceva autentic, iar acum avem o ocazie minunată să împărtășim această realizare muzicală cu întreaga noastră comunitate. 🙏
Doresc să îi mulțumesc domnului Marian Mărgărit pentru contribuția sa deosebită și tuturor celor care au sprijinit acest proiect. Haideți să sărbătorim împreună acest moment important și să răspândim cu mândrie melodia care reprezintă inima și sufletul Buzăului nostru drag!”, a scris Adrian Petre pe Facebook.
Imnul județului Buzău poate fi ascultat aici:
Un anunț pe facebook a fost făcut și de Georgian Mărgărit, muzician, profesor și tânăr consilier județean:
Un „imn” de juri ca-i facut pentru / in Cenaclul Flacara. Adrian Paunescu ar fi mandru: mormaita pasunista cu accente tonale alpine.
Mai, oameni, de ce nu incercati sa va vedeti doar de profesiile voastre? Ar fi mai bine pentru voi… dar si pentru noi.
Harpă, tamburină, bucium, chitară bass, ceapă și niște oțet de Mizil mai aveau să includă și acopereau toate combinațiile de scule muzicale aproape posibile. Persoanele implicate îl pun în mare dilemă pe primar acum, cum să bată ceasul din turnul Palatului așa ceva în schimbul lui ”Cât e Siriul de mare”, care, în pofida titlului, menționează ”Buzău” de 12 ori în cele 18 versuri?!! Pe lângă aspectul că era ”catchy”, vechiul de acum imn neoficial care îl are la bază pe Nea Beni nu a rezistat puterii creatoare și de convingere a celor patru înțeleg cavaleri ai apocalipsei muzicale.
Îmi vine să fredonez ”Aia e-e!” în schimb.
Pentru Buzău – Județul Roșu, dar mai ales pentru conducătorii lui, eu propun un alt imn. Este un cântec vechi, dar actual, scris cândva de Mihai Dumbravă.
Umbre negre – cai în spume, fără șei, fără zăbale,
Se feresc de ochii lumii, trec pe ocolită cale.
Hoți de cai fără de lege știuți doar de vânt și lună,
Galopează fără milă bucuroși de treabă bună.
Socotesc, socotesc, bidivii-i biciuiesc,
Dar îi roade un singur gând:
Până unde? Până când?…
Prin cătune rătăcite, întâlnindu-i faci ocol,
Beau molanul plini de sete și privesc tăcuți în gol.
Lăutarii cântă-n strune, fete rumene îi cheamă,
Dar ei pleacă mai departe, fără suflet, fără vamă.
Socotesc, socotesc, bidivii-i biciuiesc,
Dar îi roade un singur gând:
Până unde? Până când?…
Printre poteri se strecoară, vând prin târguri armăsarii,
Despre ei în cârciumi cântă fetele și lăutarii.
Plini de doruri de-ntâlnire și în strai de sărbătoare,
Calea lungă și-o alină într-un loc lipsit de soare.
Socotesc, socotesc, printre gratii îmbătrânesc,
Fiecare rupt, plângând:
Până unde? Până când?…
Chiar așa, buzoieni: Până unde?… Până când?…
Rar mi-a fost dat sa ascult ceva mai oribil…poate pe vremea lu’Ceasca pe la Cantarea Romaniei sa mai fi fost ceva atat de anti-talent, anti-muzica, anti orice.