Când eram copil, credeam că toți oamenii trăiesc în Buzău. Când am aflat că mai există și alte orașe, Planeta nu mi s-a mai părut atât de interesantă..
Despre orașul meu s-au spus, de-a lungul timpului, multe lucruri rele. Ba că e „orașul cu trei semafoare”, ba că e urât și neîngrijit, ba că e industrial, ba că-i din Moldova, de parcă asta ar fi o imensă tragedie! Când a dat și el să scoată capul în lume, mulți dintre oamenii săi de nădejde i-au întors spatele.
Nimeni nu spune însă că Buzăul a devenit un oraș viu. Are personalitate, are curaj, are oameni implicați și are un destin frumos, ce se cristalizează în fiecare zi. Poți vedea asta pe stradă, în privirile oamenilor, în mesajele pe care le schimbă, în fotografiile pe care le postează și, mai ales, la întâlnirile publice.
Buzoienii au prins gustul democrației participative. Îi interesează ce se întâmplă în orașul lor, se implică în viața urbei și sancționează clasa politică pentru orice derapaj. Dar cel mai mult, buzoienilor le place să ia parte la adunările publice.
S-a văzut și astăzi, la festivitățile de 1 decembrie, organizate în premieră pe Calea Eroilor. Câți au fost? Suficient de mulți încât să arate tuturor că nu numai necazurile, ci și bucuriile unesc, iar deciziile trebuie luate ținând cont de vocea lor.
Politicienii construiesc pe zăpadă și încep să înțeleagă asta. Puțini mai sunt cei care caută în politica buzoiană DOAR un avantaj personal, iar asta se datorează, în bună măsură, unui lider care știe să traseze câte o „linie roșie” atunci când e cazul, dar care e suficient de înțelept să rămână…discret.
Da, ne plac spectacolele, ne plac serbările câmpenești la fel de bine cum ne place actul cultural, atunci când ne e oferit. Ne plac micii și berea – na! că am spus-o „cu subiect și predicat”, renunțând la pioasa ipocrizie care ne caracterizează de multe ori!
Suntem oricum, dar când suntem împreună, revanșele, orgoliile și mizele personale dispar! Suntem buzoieni și suntem tare mândri de asta!
