Un fel de „Domnu Trandafir” al timpurilor noastre | Filică Baroian, profesorul care și-a dedicat viața limbii și folclorului românesc

Comuna Gura Teghii n-a strălucit niciodată din punct de vedere economic. Numele ei este însă binecunoscut pentru activitatea cultural-artistică și pentru potenţialul folcloric al zonei. Și totuși, aici, în acest colț de județ, mai strălucește ceva: portretul profesorului de limba și literatura română Filică Baroian, un om ce trăiește prin și pentru învățământ, un om ce amintește parcă de figura ilustrului dascăl al lui Sadoveanu, cel pe care l-am cunoscut cu toții, livresc, drept Domnu Trandafir.

Într-o lume a vitezei, oamenii valoroși fug de agitație și se retrag, preferând liniștea. Profesorul Filică Baroian n-a avut nevoie să fugă pentru că s-a născut într-un ținut liniștit, în care timpul curge cu altă măsură. Un loc în care vremea are răbdare, iar miturile își țes propria poveste, una cu haiduci, cu regi înțelepți și munți vrăjiți. La Gura Teghii, dascălul care îi învață pe copii de-o viață limba lui Eminescu a mai descoperit ceva. Ceva care l-a făcut rob: folclorul.

De aproape trei decenii, profesorul Baroian (64 de ani) conduce Ansamblul folcloric al copiilor, „Ciobănaşul”, mândria cea mai mare a localnicilor. Emblemă a folclorului coregrafic buzoian, cu o prezenţă remarcabilă pe marile scene ale ţării, dar şi laureat al unor festivaluri internaţionale, ansamblul a fost înființat în 1990 și se dorește a fi o continuare a tradiției „fără de care n-am mai fi noi”, așa cum spune însuși coordonatorul acestuia.

Am stat de vorbă cu domnul profesor pentru a-l descoperi pe omul care a reușit, cu resurse financiare modeste, să aibă astăzi, la Gura Teghii, o formaţie de dansuri populare, un grup vocal folcloric și un grup de colindători:

„Cine sunt eu? Sunt fiu al comunei Gura Teghii. M-am născut, am crescut, trăiesc și muncesc în Gura Teghii. Lucrez la aceeași școală din 1976. Am deslușit limba română cu peste 3000 de copii de-a lungul anilor.

Munca mea a fost de folos, de vreme ce a fost recunoscută și  recompensată, în timp, cu diploma „Gheorghe Lazăr”, clasa I, gradatia de merit, din 1998 până azi, ordinul „Merite pentru Învățământ” în grad de Cavaler în 2006. Școala a fost, este și va fi VIAȚA mea, cât voi vedea lumina soarelui. Pasiunea careia îi sunt rob este folclorul!”, și-a încheiat dascălul intervenția.

Meritele ca profesor de limba și literatura română i-au fost recunoscute cu mult timp în urmă. Din 1998 până în 2003, a fost membru în Comisia Nationala de Limba si Literatura Română din cadrul Ministerului Educației Naționale, iar din 1997 este metodist al ISJ Buzau și coordonator al Cercului Pedagogic zonal Patârlagele.

Modul fericit în care a îmbinat predarea limbii și a literaturii cu păstrarea tradiției românești, tactul pedagogic și metoda didactică adecvată cerințelor educaționale actuale fac din profesorul de la Gura Teghii un reper al școlii românești de ieri, de azi și de mâine.