Deși astăzi este doar un mic loc de promenadă pentru buzoieni, Crângul nu a reprezentat dintotdeauna un spațiu de agrement. Actualmente, el este o rămășiță din vechiul codru al Vlăsiei, care înconjura odinioară Buzăul la sud și la vest.
Dacă ar fi să derulăm firul istoriei, întorcându-ne pe la 1500, vom afla că despre cel mai mare și important parc din Buzău se vorbește încă din timpul domniei lui Radu cel Mare, când domnitorul împroprietărește Episcopia, construită de el, cu 600 pogoane de pădure, incluzând și Crângul de azi. Parcul central al orașului nu a avut această denumire de la început, in timpurile vechi el fiind cunoscut sub denumirea de „Braniștea”, care însemna pădure cu tufișuri dese oprită de la tăiere. De-a lungul timpului, importanța acestei păduri se reflectă și în documentarele vremii: Constantin Brâncoveanu și Mihai Racoviță poruncesc protejarea de la tăiere a „Braniștei de la Buzău”, Constantin Mavrocordat și Constantin Racoviță ordonă ca turcii să fie împiedicați de la tăierea pădurii.
- Schimbarea denumirii în „Crâng” datează din 1568, când voievodul Țării Românești, Alexandru II Mircea, folosește numele de „Crângul Târgului” într-un act prin care reafirma proprietatea episcopiei Buzăului asupra acelui teren.
Din 1828, Crângul este folosit pentru prima dată ca loc de agrement, iar 22 de ani mai târziu, la inițiativa lui Barbu Știrbei, o parte din pădure este amenajată pentru a servi drept grădină publică; „s-au plantat luminișuri, s-au deschis alei, se construiește restaurantul „Parcul Trandafirilor”, cu o arhitectură inspirată din zona Chiojdului, au fost aduse trei statui, „Leu și porc sălbatic”,” Leu și căprioară” și „Călăreț atacat de leu”, acestea existând și astăzi ”. În interiorul Crângului s-a construit un pavilion pentru fanfară. Astfel, între primărie și armată s-a încheiat un contract ca fanfara să cânte joia și duminica în Crâng. Iar pentru ca accesul în parc să nu fie un impediment, s-a deschis o arteră de legătură între oraș și Crâng, care a fost împodobită cu aproape 1000 de arbori, între care mesteceni, castani, tei; de-a lungul bulevardului s-au amplasat canapele.
Crângul găzduiește și un monument religios, bisericuța „Sfânta Filoflteia”. Aceasta a fost construită în 1922 și aparține astăzi de parohia „Cuvioasa Parascheva” din cartierul „Nicolae Titulescu”. De-a lungul timpului s-a dovedit ca bisericuța avea proprietăţi miraculoase. Legenda spune că, dacă cineva se ruga în genunchi lângă zidul bisericii, în exterior, desena semnul crucii pe perete şi lipea un ban pe acest semn, dorinţele i se puteau îndeplini. Dacă banul nu rămânea lipit, era dovada neîndeplinirii dorinţei. Astăzi, pereţii sunt încărcaţi de cruciuliţe minuscule care, după cum se spune, atestă că şi-au găsit împlinirea multe rugăciuni.
O altă atracție pe care ne-o oferă Crângul este Heleșteul, amenajat pentru plimbările cu barca, apa fiind adusă din râul Buzău printr-un canal care ocolește orașul.
În centrul parcului stă impunător Obeliscul, un monument istoric ce atrage atenția oricărui trecător, de fiecare dată când este zărit. Construit în 1976, Obeliscul a fost amplasat în Parcul Crâng pentru a aniversa 1600 de ani de la prima atestare documentara a Buzăului. Celebrul Obelisc Buzău a fost proiectat de Gheorghe Coman, sculptura atingând înăltimea de 26,8 metri și având o fundație adâncă de 14 metri. Inaugurarea Obeliscului a avut loc în prezența lui Nicolae Ceaușescu.
Parcul a avut onoarea de a primi mari personalități, ca: George Emil Palade, Margareta Sterian, George Ciprian, scriitorul Ion Băieșu, Ion Luca Caragiale, Ion Andreescu. Crângul a fost Cupidon pentru Spiru Haret, el întâlnind aici pe viitoarea sa soție, buzoianca Ana Popescu. Fermecat de frumusețile Buzăului, Ion Băieșu dedica un frumos catren micului târg de la răscruce de drumuri:
„Buzău, oraş al fetelor frumoase
Şi-al Crângului romantic, unde noi
Ne-
Şi ne-agăţam cu dinţii de Pleşcoi.”
