Ce este autismul?

Este posibil ca persoanelor autiste:

•  să le fie greu să comunice și să interacționeze cu alte persoane;
• să le fie greu să înțeleagă cum gândesc sau simt ceilalți oameni;
• să găsească lucruri precum luminile puternice sau zgomotele puternice copleșitoare, stresante sau inconfortabile;
• să fie anxioase sau supărate de situațiile necunoscute și de evenimentele sociale;
• să aibă nevoie de mai mult timp pentru a înțelege informațiile;
• să facă sau să gândească aceleași lucruri la nesfârșit.

În acest articol, îți spunem care sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știi despre autism. De asemenea, îți spunem care sunt cauzele și simptomele afecțiunii.

Ce este autismul?

A fi autist nu înseamnă că pacientul are o boală sau o afecțiune. Creierul lui funcționează într-un mod diferit față de alte persoane. Este ceva cu care se naște. Semnele autismului pot fi observate la vârste foarte mici sau înaintate, iar persoanele autiste rămân autiste pe tot parcursul vieții. Autismul nu este o afecțiune medicală, nu există tratamente, dar unii pacienți au nevoie de sprijin pentru a-și ameliora starea.

Autismul poate afecta persoane din aceeași familie, așadar poate fi transmis unui copil de către părinții săi. Autismul:

• nu este cauzat de o educație parentală proastă;
• nu este cauzat de vaccinuri;
• nu are legătură cu dieta;
• nu este o infecție care se poate transmite altor persoane;

Persoanele autiste pot avea orice nivel de inteligență: unele persoane autiste au o inteligență medie sau peste medie, în vreme ce altele au o dificultate de învățare. Acest lucru înseamnă că le poate fi greu să aibă grijă de ele însele și au nevoie de ajutor în viața de zi cu zi.

Persoanele autiste pot avea și alte afecțiuni:

• tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD);
• dislexie;
• anxietate;
• depresie;
• epilepsie.

Persoanele autiste pot avea o viață normală

Autismul nu înseamnă automat lipsa unei vieți normale. Autismul nu înseamnă lipsă de prieteni, relații sau lipsa unui job. Este posibil însă ca pacientul să aibă nevoie de ajutor suplimentar.

Autismul este diferit pentru fiecare persoană

Autismul este un spectru. Acest lucru înseamnă că fiecare persoană cu autism este diferită. Unele persoane autiste au nevoie de sprijin puțin sau chiar deloc. Altele pot avea nevoie de ajutor din partea unui părinte sau a unei persoane care se ocupă de ele în fiecare zi.

Alte denumiri pentru autism

Există și alte denumiri pentru autism, cum ar fi:
• tulburare de spectru autist (denumirea medicală a autismului);
• Asperger (sau sindromul Asperger): este folosit în general pentru a descrie persoanele autiste cu inteligență medie sau peste medie;

Simptomele autismului?

Simptomele autismului devin de obicei evidente în copilăria timpurie, între 12 și 24 de luni. Cu toate acestea, simptomele pot apărea și mai devreme sau mai târziu. Simptomele timpurii pot include o întârziere marcantă în dezvoltarea limbajului sau în dezvoltarea socială. Literatura medicală împarte simptomele autismului în două categorii:
• probleme de comunicare și interacțiune socială;
• modele de comportament sau activități restrânse sau repetitive.

Pentru a fi diagnosticată cu autism, o persoană trebuie să prezinte simptome din ambele categorii.

Probleme cu comunicarea și interacțiunea socială

• De la naștere: probleme în menținerea contactului vizual;
• Până la 9 luni: nu răspund la nume;
• Până la 9 luni: nu afișează expresii faciale care să reflecte emoțiile lor (cum ar fi surpriza sau furia);
• Până la 12 luni: nu se implică în jocuri interactive de bază;
• Până la 12 luni: nu utilizează (sau utilizează doar câteva) gesturi ale mâinilor;
• Până la 15 luni: nu-și împărtășește interesele cu ceilalți (de exemplu, arătând cuiva jucăria preferată);
• Până la 18 luni: nu arată cu degetul sau nu se uită unde arată alții cu degetul;
• Până la 24 de luni: nu observă când ceilalți par triști sau răniți;
• Până la 30 de luni: nu se implică în „joaca prefăcută”, cum ar fi îngrijirea unei păpuși;
• Până la vârsta de 60 de luni: nu participă la jocuri de preluare a rolurilor.

În plus, copiii autiști ar putea avea probleme în a-și exprima sentimentele sau în a le înțelege pe cele ale celorlalți începând cu 36 de luni. Pe măsură ce se dezvoltă, ei ar putea avea dificultăți în a vorbi sau abilități de vorbire foarte limitate. Pe măsură ce copiii autiști încep să vorbească, ei pot vorbi pe un ton neobișnuit care poate varia de la acut și „cântat” la robotic sau plat. De asemenea, ar putea prezenta semne de hiperlexie, ceea ce presupune cititul peste ceea ce se așteaptă de la vârsta lor. Copiii din spectrul autist ar putea învăța să citească mai devreme decât ceilalți copii, uneori încă de la vârsta de 2 ani. Dar ei tind să nu înțeleagă ceea ce citesc. Pe măsură ce interacționează cu ceilalți, copiii autiști ar putea avea dificultăți în a-și împărtăși emoțiile și interesele cu ceilalți sau le este greu să mențină o conversație. Comunicarea nonverbală, cum ar fi menținerea contactului vizual sau a limbajului corporal, ar putea, de asemenea, să fie dificilă. Aceste dificultăți de comunicare pot persista pe parcursul vieții adulte.

Modele de comportament sau activități restricționate sau repetitive

• mișcări repetitive, cum ar fi legănatul, fluturarea brațelor, rotirea sau alergarea înainte și înapoi;
• alinierea obiectelor, cum ar fi jucăriile, într-o ordine strictă și supărarea atunci când această ordine este deranjată;
• atașamentul față de rutine stricte, cum ar fi cele legate de ora de culcare sau de mersul la școală;
• repetarea cuvintelor sau a frazelor pe care le aud la nesfârșit;
• supărarea din cauza unor schimbări minore;
• concentrarea intensă asupra unor părți ale obiectelor, cum ar fi roata unui camion de jucărie sau părul unei păpuși;
• reacții neobișnuite la inputuri senzoriale, cum ar fi sunete, mirosuri și gusturi;
• interese obsesive;
• abilități excepționale, cum ar fi talentul muzical sau capacitatea de memorare;

Unele persoane autiste pot prezenta simptome suplimentare, inclusiv:
• întârzieri în ceea ce privește mișcarea, limbajul sau abilitățile cognitive;
• crize convulsive;
• simptome gastrointestinale, cum ar fi constipația sau diareea;
• îngrijorare sau stres excesiv;
• niveluri neobișnuite de frică (fie mai mari sau mai mici decât cele așteptate);
• comportamente hiperactive, neatente sau impulsive;
• reacții emoționale neașteptate;
• obiceiuri sau preferințe alimentare neobișnuite;
• obiceiuri de somn neobișnuite.

Tipuri de autism?

Au fost identificate 5 tipuri de autism:
• cu sau fără tulburări intelectuale însoțitoare;
• cu sau fără tulburări de limbaj însoțitoare;
• asociat cu o afecțiune medicală sau genetică cunoscută sau cu un factor de mediu;
• asociat cu o altă tulburare de neurodezvoltare, mentală sau comportamentală;
• cu catatonie.

Cauzele autismului

Cauza exactă a autismului este necunoscută. Cele mai actuale cercetări demonstrează că nu există o singură cauză. Unii factori de risc suspectați pentru autism includ:
• faptul de a avea un membru apropiat al familiei care este autist;
• anumite mutații genetice;
• sindromul X fragil și alte tulburări genetice;
• greutate mică la naștere;
• dezechilibre metabolice;
• expunerea la metale grele și la toxine din mediul înconjurător;
• antecedente materne de infecții virale;
• expunerea fetală la talidomidă (Thalomid);

Ce teste sunt folosite pentru a diagnostica autismul?

Un diagnostic de autism poate implica:
• mai multe examinări;
• teste genetice;
• evaluări multiple.

Tratamentul este diferențiat în funcție de simptome și de starea pacientului.

Acest articol a fost realizat în baza informațiilor preluate din următoarele surse:

NHS, „What is autism?”: https://www.nhs.uk/conditions/autism/what-is-autism/

Healthline, „Everything you need to know about autism spectrum disorder (ADS)”: https://www.healthline.com/health/autism