În România, țara rămasă în urmă la capitolul infrastrucutură rutieră, încă se mai crede că o autostradă poate fi un excelent prilej de înavuțire rapidă pentru deținătorii de terenuri sau pentru furnizorii de materiale de construcții. Este motivul pentru care mulți din aceste categorii își făcuseră deja planurile înainte de începerea construirii Autostrăzii Moldovei, însă mai toți aveau să rămână cu ochii în soare.
De pildă, furnizorii buzoieni de materiale de construcții ar fi început să își închege stocuri importante de agregate necesare construcției autostrăzii, în ideea că va veni o vreme când se vor cere livrate de către constructorii autostrăzii.
Munți de pietriș și nisip ar fi apărut în zona A7 din județul Buzău, gata să fie preluate de camioanele UMB și duse pe șantier. Surpriza mare a fost însă de proporții: constructorul Dorinel Umbrărescu a ales să nu cumpere niciun fel de materiale (betoane sau asfalt) din zona Buzău – Râmnicu Sărat, bazându-se numai pe colaboratorii săi tradiționali.
Așa se face că UMB, grupul de firme deținut de Dorinel Umbrărescu, și-a trecut în cont toți cei 255,735 kilometri ai autostrăzii A7 dintre Buzău și Pașcani, însumând zece loturi.
În total, cel mai puternic antreprenor general pe infrastructura rutieră din România adună 409 kilometri de autostradă și drum expres, incluzând aici și drumurile deja construite.
Finanțarea A7 a fost realizată prin Programul Național de Redresare și Reziliență și a presupus reguli mult mai stricte în ceea ce privește construirea, dar și termenele de execuție. Bugetul total se ridică la aproape 1,8 miliarde de euro, iar lucrările ar urma să se încheie până în 2026.
