BUZĂUL MEU DRAGReportaj

Povestea Nehoiașului, trenul care s-a făcut frate cu Valea Buzăului mai bine de un veac

A fost o vreme în care viața curgea firesc: fără ambuteiaje, fără atâta poluare, cu oameni mai solidari și mai prietenoși, uniți de aceleași bucurii și nevoi. O vreme în care judecătorul de la Pătârlagele n-avea nicio problemă să călătorească în același compartiment cu sticlarul de la Berca.

Cum spuneam, îi uneau aceleași nevoi, drepturi, dar – mai ales – obligații din vremurile alea de tristă amintire de dinainte de Revoluție. Atunci însă îi mai apropia ceva: mijlocul de transport în comun care a făcut posibile atâtea povești împărtășite, atâtea inimi legate pe vecie, atâția oameni uniți sub același destin.

Recent, agenția Turism Briant a publicat, pe pagina de Facebook, un text emoționant, care nu are cum să nu-i miște pe cei ce au făcut parte sau au auzit măcar de povestea Nehoiașului și a drumului de fier de pe Valea Buzăului:

ȚUICARUL! CEL MAI IUBIT DINTRE TOATE TRENURILE! SE ZICE CĂ DATORITĂ CURAJULUI SĂU DE A ÎNFRUNTA FĂRĂ TEAMĂ MUNȚII ȘI VALEA BUZĂULUI, TRENULUI DE NEHOIȘU I SE PUNEA ÎN BAZINUL REZERVORULUI ȘI CEVA ȚUICĂ. (DAR NUMAI DE PRUNE GRASE)!

În anul 1909, de-a lungul râului Buzău pe o lungime de 74 de km, având ca punct de plecare Gara Drăgaica, iar ca punct terminus gara Nehoiaşu, a fost terminată calea ferată Buzău-Nehoiașu.
Din acel moment atât râul cât și drumul de fier au devenit aproape nedezlipiți mai bine de 110 de ani.
Cei doi, se întâlneau de regulă la ceas de zi, seară sau noapte, într-o gară mică, unde taineau vrute și nevrute. Unul pufăia, țiuia sau alerga ba înainte, ba înapoi scoțând fum și aburi, celălalt, bolboresea în surdină făcând ca freamătul aninilor din crivină să răspândească o adiere deasă și răcoroasă. Prietenia lor, degenera câteodată din cauza naturii care se răzbuna pe răutatea lumii. Datorită ploilor repezi de munte râul se umfla ieșind din albie și se repezea asupra vecinilor, distrugând tot ce-i ieșea în cale. Nu ierta nici linia de fier pe care ori o dădea la o parte de la locul ei, ori distrugea câte o porțiune, transformând-o parcă într-un arc imens de ceas.

Dar, după puțin timp se împăcau, având amândoi nevoie de aerul curat de după ploaie, râul văzându-și în continuare de cursul lui, iar trenul chiuind și pufăind, străbătând în continuare cele mai frumoase priveliști montane.
Curbele impresionante ale căii ferate Buzău-Nehoiașu, idealul oricărui mecanic de locomotivă, a dus vestea acestui drum de fier șerpuitor, mai abitir ca cel dintre Siania și Predeal, unde trebuiau cuplate musai două locomotive ca să poată trage garnitura de vagoane.
Plecând din Gara Nehoiașu, stând la o fereastră într-un compartiment respirând aerul gustos de munte, privești munții care aleargă la vale strecurându-se printre casele construite din lemn de brad și neapărat stejar, acoperite cu șindrilă, țiglă sau tablă.
Dincolo de aceste case îmbrățișate de crengile nucilor, prunilor și merilor domnești care le înconjoară, verdele râului te face să crezi că acolo a căzut pădurea, iar curgerea fără pic de sfială, în trepte și zgomotoasă a râului peste bolovanii acoperiți de mușchi, îți dă de înțeles că natura și trenul merg paralel unul lîngă altul.
Trecând agale prin mijlocul localităților cu atmosferă specifică satului românesc unde sătenii trebăluiesc de zor, sau stau pe băncile din fața casei, te trezești făcând involuntar cu mâna localnicilor, care, la rândul îți răspund facând același gest de omenie.
Pe parcurs de trei ceasuri, “țuicarul” trecea pe rând prin stații și halte, unde se oprea nițel timp pentru a pufăi ușor și pentru a coborî sau urca călătorii de prin partea locului.

Nehoiașu, Nehoiu, Păltineni, Șețu, Valea Sibiciului, Pătârlagele, Mărunțișu, Cislău, Viperești, Rușavățu, Bădila, Pârscov, Măgura, Unguriu, Ojasca, Berca, Cândești, Vernești, Buzău Nord și Buzău gara mare, marcau toate opririle, bineînțeles când fără să vrea sau cu bună știință cineva se-agăța de semnalul de alarmă!
Dar vorba prietenului Costică Mihălcescu:
La Buzău în gara mare
Pe-un perete-i scrijelit
“ȚUICARULE” ai fost mare,
Navetiștii te-au iubit. Sau putem adăuga: Noi pe tine te-am iubit!

Unul din principalii vectori în dezvoltarea socială şi economică a Văii Buzăului a constituit-o construcţia căii ferate BUZĂU – NEHOIAŞU, cea mai utilizată modalitate de transport, care la vremea dării ei în folosinţă a fost considerată o necesitate vitală.
Dezvoltarea aşezărilor, industriei lemnoase, textile, de construcţii, mineritului şi petrolului a depins în mare măsură de această cale ferată care a fost construită de Banca Marmorosch Blanc & Comp. în baza concesiunii ce i s-a acordat de către Ministerul Lucrărilor Publice în martie 1907, confirmată prin Decret Regal şi publicat în Monitorul Oficial din 11 – 24 martie 1907.
După terminarea liniei ferate, a fost preluată de la Marmorosch Blanc pentru a fi dată în exploatare, de o societate constituită în acest scop cu denumirea de ,,Societatea Română a Căii Ferate Buzău – Nehoiaşu”.
Această societate a preluat şi Gara Drăgaica.

Preluarea s-a făcut prin trecerea în deplină proprietate a liniei ferate cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din actele de concesiune. Societatea s-a constituit cu un capital social de 6.000.000 lei, subscris de 7 acţionari şi anume:
Herman Spayer 11.000 acţiuni = 5.500.000 lei
Ioan I. Boamba 200, = 100.000 lei
Aristide Blanc 560, = 280.000 lei
Petre Herescu 60, = 30.000 lei
Al. T. Apostol 60, = 30.000 lei
Em. Pantazi 60, = 30.000 lei
Diamandi Manole 60, = 30.000 lei
TOTAL = 6.000.000 lei
Calea ferată Buzău, având ca punct terminus gara Nehoiaşu, se întinde de-a lungul râului Buzău pe o lungime de 74 de km și, după darea în folosință a fost cea mai utilizată modalitate de transport, considerată o necesitate vitală.

La început a fost folosită în principal pentru transportul de bușteni și cherestea de la Nehoiașu și Nehoiu, dar și pentru transportul călătorilor, după care a avut o contribuție importantă în dezvoltarea aşezărilor, a industriei lemnoase, textile, de construcţii, mineritului şi petrolului care au depins în mare măsură de această cale ferată.
Tot în anul 1909, odată cu terminarea acestei căi ferate, au luat fiinţă şi serviciile poştale în aproape toate gările de pe linia ferată Buzău – Nehoiaş, o mare realizare, având în vedere că până la acea dată, exista un singur oficiu poştal care funcţiona din 1907 în Cislău.
În anii 1940 – 1943 a existat un studiu pentru prelungirea acestei linii până la Braşov, în acest scop construindu-se in localitatea Teliu (jud. Covasna) cel mai lung tunel din ţară cu o lungime de 5 kilometri prin care trece calea ferată Braşov – Întorsura Buzăului, studiu care nu a fost niciodată pus în discuţie.
După cel de-al Doilea Război Mondial, calea ferată Buzău-Nehoiașu a fost naționalizată în urma planurilor făcute de Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe atunci ministru al transporturilor.
Chiar dacă nu a fost prelungită până la Brașov, existând și propuneri în acest sens, calea ferată, a continuat să opereze trenuri personale de călători.
Acum, această linie de fier care a constituit sensul vieții locuitorilor Văii Buzăului, a devenit o cale ferată izolată, pe cale de dispariţie, cu gări şi halte, vândute sau părăsite, dar care încă mai rezistă în ciuda vârstei de 111 ani, care i-a împlinit la 26 iulie 2020.

Iar Nehoiaşu, gara de suflet a țuicarului, este acum un sat care niciodată n-o să mai fie la nivelul la care a fost, chiar dacă i se bate-n ușă o dată la patru ani. Singurele legături care trezesc nostalgii ale trecutului sunt vecinătatea muntelui, a căii ferate, a râului, peste care s-a aşternut o linişte care se mişcă încet, chinuitor de încet.
Foto; 1, 2,7,9,10,11,12,13,15,16,17,18,19 și 20 trenuletz.forumz.ro/
Foto; 4, 23 transira.ro
Foto; 5,8 turism briant
Foto; 6 Excursii cu trenul în România – blogger
Foto 14, alexboia.net cu-trenul-de-la-nehoiasu-la-buzau/

SURSA: Facebook.com/Turism Briant

Cosmin Șontică

Vă mulțumim pentru vizită! Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau pe WhatsApp.

3 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
error: Textul nu poate fi copiat!