“La început a fost un mic schit, cu o modestă bisericuță de lemn și câteva chilii, tot de lemn, în care slujeau și se rugau lui Dumnezeu câțiva călugări sihaștri, iubitori de liniște.” Așa începe istoria celei mai cunoscute mănăstiri de pe teritoriul Buzăului.
Situată la aproximativ 40 km de Buzău, Mănăstirea Ciolanu se prezintă ca o entitate distinctă, fiind amplasată într-un decor ce pare rupt din Rai. Atmosfera ce plutește în jurul mănăstirii aduce liniște și înviorare sufletească pentru fiecare pelerin ce-i trece pragul.
Despre citorirea mănăstirii se vorbește încă de pe la 1590. Prin tradiție, ctitorirea Mănăstirii Ciolanu se atribuie Doamnei Neaga (soția domnitorului Mihnea al II-lea Turcitul) care, în timpul unei invazii, s-a refugiat împreuna cu cei cinci copii ai săi în vatra de sihăstrie ce exista aici. Însă, din alte izvoare istorice aflăm că mănăstirea ar fi fost ctitorită de boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania împreună cu Radu și Dragomir Sorescu din Vernești. Cert este că Ciolanu este singura mănăstire din județul Buzău atestată documentar din secolul al XVI-lea, fiind un monument unde arhitectura și arta feudală se împletesc.
Nomenclatura Mănăstirii Ciolanu se leagă de evenimente vechi. Se spune că pe locul actualei mănăstiri ar fi existat sălașe ale unor călugări pustnici în secolele XIV-XV. Săpăturile efectuate în secolul al XVI-lea, au scos la lumină osăminte străvechi ale pustinicilor care au trăit în acest loc, cu mult înaintea zidirii acestei biserici.
Istoria consemnează faptul că schitul a fost pustiit de două ori din cauza năvălirilor prădalnice, însă starețul Vasile de la Poiana Mărului va reorganiza mănăstirea și-i va reda strălucirea spirituală de altădată, aducând aici, în 1763, 12 călugări moldoveni și munteni. Când s-ar fi crezut că mănăstirea urmează un drum ascensional, aceasta va intra din nou în necunoscut, lăcașul fiind menționat ultima dată în Evul Mediu, în anul 1766; apoi dispare pentru aproape un secol din scrierile istorice. Secolul al XIX-lea reprezintă secolul de renașterea al mănăstirii, deoarece, pe la mijlocul acestui veac, mănăstirea începe să capete iarași elan, prin niște donații, dar și prin eforturile unor stareți, ajungând astfel să dețină numeroase proprietăți.
Frumoasa mănăstire este înzestrată cu două biserici, una purtând hramul Sfântului Gheorghe, iar cealaltă, hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Această mănăstire păstrează cu sfințenie icoanele realizate de Gheorghe Tăttărescu, printre care icoanele Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului și Sfântului Ioan Botezătorul. Aceste icoane reprezintă și astăzi trei elemente emblematice pentru mănăstire. Singura icoană bizantină a lăcașului a fost pictată la Athos și îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe. Ambele biserici sunt înconjurate de frumoase chilii, bine întreținute.
La Ciolanu a funcționat și Seminarul Teologic Liceal Ortodox Monahal „Sfântul Grigorie Palama”, ce a dat două promoții de absolvenți. Dintre aceștia, mulți sunt astăzi preoți de mir, iar alții sunt monahi în Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei.
Complexul Mănăstirii Ciolanu conține și un muzeu, care abia așteaptă să fie vizitat. Aici, pot fi admirate icoane din secolul al XVIII-lea, 100 de icoane pictate pe lemn din secolul al XIX-lea, aproximativ 40 manuscrise ce datează din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, găsite la Ciolanu, printre care se află și primele tipărituri ale Episcopiei Buzăului; întâlnim icoane vechi grecești, rusești, românești, obiecte de cult frumos lucrate, veșminte religioase.
Mănăstirea nu reprezintă doar un important lăcaș de cult, ci și o adevărată atracție turistică. Fiind amplasată în inima pădurilor Tisăului, Mănăstirea Ciolanu este strâns legată de Tabăra de Sculptură de la Măgura, iar cei care ajung aici rămân fascinați de ambele frumuseți ale județului nostru. Chiar și Mihai Viteazul, în dumul spre Năeni, se oprea și se închina în acest schit, după cum relatează marele istoric, Nicolae Iorga.
Deși sfântul lăcaș nu conține multe locuri de cazare, în zilele cu însemnătate religioasă, mii de credincioși vin să participe la slujbe, care parcă sunt mai deosebite aici. În prezent, obștea mănăstirii este formată din 15 viețuitori, ce asigură continuitatea vieții monahale.
slujeau și se rugau lui Dumnezeu câțiva călugări sihaștri, iubitori de liniște.” Așa începe istoria celei mai cunoscute mănăstiri de pe teritoriul Buzăului.
și Sfântului Ioan Botezătorul. Aceste icoane reprezintă și astăzi trei elemente emblematice pentru mănăstire. Singura icoană bizantină a lăcașului a fost pictată la Athos și îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe. Ambele biserici sunt înconjurate de frumoase chilii, bine întreținute.
Episcopiei Buzăului; întâlnim icoane vechi grecești, rusești, românești, obiecte de cult frumos lucrate, veșminte religioase.
