O zi neagră pentru aviația buzoiană: Trei morți, în accidentul aviatic de la Poșta Câlnău

Astăzi se împlinesc 19 ani de la accidentul aviatic de la Poșta Câlnău, în care și-au pierdut viața trei militari ai Bazei Aeriene Boboc. La fel ca în fiecare an, foștii colegi le cinstesc memoria celor care au fost căpitan comandor (p.m.) Fănel Belu, căpitan comandor (p.m.) Dănuț Ionel Dumitrache și sublocotenent (p.m.) Constantin Plăiașu.

Tragedia în care și-au pierdut viața cei trei a avut loc pe 29 ianuarie 2004. În dimineața acelei zile de joi, militarii de la Baza Aeriană Boboc pregăteau o nouă etapă de zbor. Înainte de lansarea avioanelor, un elicopter YAR 316 B este trimis să execute o misiune de cercetare meteo în raionul de zbor al unităţii. Are la bord trei persoane: lt. comandor Ștefan Belu, lt. comandor Dănuț Ionel Dumitrache și maistrul militar Constantin Plăiașu.

Potrivit adevărul.ro, elicopterul decolează în jurul orei 09:00, iar la 09:15 membrii echipajului transmit deja primul raport: condiții grele de zbor, plafon de vizibilitate de 1,5 km.

În jurul orei 10:00, elicopterul se află în zona comunei Poșta Câlnău. Brusc, aparatul dispare de pe radarele bazei aeriene, iar legătura radio este pierdută. Imediat, la Bobocu se dă alarma, iar autoritățile buzoiene intră în alertă.

Curând, resturile elicopterului aveau să fie găsite fumegând pe un câmp, la câteva sute de metri de Poșta Câlnău. Din cauza impactului, rezervoarele pline cu sute de litri de combustibil se aprind, aparatul de zbor prefăcându-se într-un morman de fiare rupte, plastic topit și trupuri umane arse. La acea vreme, jurnaliștii Adevărul consemnau:

Cabina piloților era doar o grămăjoară înaltă până la genunchiul unui om, iar coada aparatului era frântă. În jur, zăpada înnegrită era plină cu resturi ale „zborului 48”.

Sătenii au fost printre primii care au aflat de producerea tragediei. Unul dintre ei, Valentin Tătulescu, localnic din satul Sudiți, a povestit pentru sursa citată că a văzut elicopterul în zbor, dar i s-a părut că are o problemă tehnică:

Tocmai mă pregateam să merg la o înmormântare. L-am auzit pe „cercetaș”, ca în fiecare zi. Venea din nord și a trecut pe deasupra satului. (…) Nu avea zgomotul ăla normal. Era ceva de parcă îl forța cineva, ca la o mașină care nu se alimentează bine. Huruia și se oprea. Pe urmă a fost liniște.”

În scurt timp, la locul dezastrului ajung șeful de post din comună și un localnic. Din păcate, nu mai este nimic de făcut:

Se vedea ca o pată neagră în mijlocul câmpului. În jur erau mici focuri, ca niște candele. Pe o parte mai fumega o roată. Când m-am uitat după piloți, m-am îngrozit. Din cei trei oameni nu mai rămăsese decât cenușa. Din unul se vedea o tibie cu un bocanc ars. Lângă el se zărea al doilea pilot, iar dintre fiare ieșeau două picioare. Carnea pe ele era topită. Din al treilea nu rămăsese nici măcar o bucată de os.” povestea, pentru Adevărul, Gheorghe Rădulescu, cel care a vazut primul rămășițele elicopterului.

La scurt timp după tragedie, zona este izolată, de jandarmi și de militarii de la baza aeriană, iar o comisie din cadrul MApN deschide o anchetă. Două luni mai târziu, MaPN anunță că „accidentul a avut drept cauză o înrăutățire bruscă a condițiilor meteorologice, determinată de formarea intermitentă și deplasarea rapidă a bancurilor de ceață din zonă, ceea ce a generat scăderea dramatică a vizibilității”.

Comandantul echipajului, locotenent-comandor, Dănuț Dumitrache, avea 43 de ani și era pilot clasa I din anul 1993. Era căsătorit și avea un copil. Lucra în aviatie din 1984, an în care a absolvit școala de ofițeri de la Boboc.

Copilotul, ofițerul-comandor Viorel Fănel Belu, avea 35 de ani. Era pilot clasa I din anul 2000 și avea 2.000 de ore de zbor la activ. Era tatăl a doi copii.

Maistrul militar Plăiașu, în vârstă de 51 de ani, era și el căsătorit și avea doi copii. Zburase aproape 4.700 de ore ca mecanic de bord.

Elicopterul în care și-au piedut viața cei trei era fabricat în 1978 și executase 5.246 ore de zbor. Nu avea armament sau muniție la bord.

Duminică, la Baza Aeriană Boboc a fost cinstită memoria celor trei militari căzuți la datorie. Unul dintre foștii colegi, Eduard Antochi, a postat pe Facebook un text emoționant:

Cele mai amare… lacrimi aviatice pentru mine… Au decolat cu un zâmbet mare pe fețele lor… doar ce le spusesem un banc și râdeam împreună, cu promisiunea că după aterizare le mai zic vreo două bancuri… am fumat fără să îmi aprind țigara… nu puteam să cred că se poate întâmpla vreodată ceva cu minunatul meu Alouette….😭 Astăzi sunt 19 ani… de dor de Fane Belu, Dumitrache Dănuț și „învățătorul” Plăiașu Constantin, oameni pe care aviația i-a pierdut prea devreme… mult prea devreme!😭 La 29 ianuarie 2004, un elicopter IAR 316B Alouette s-a prăbuşit în zona localităţii Poşta Câlnău din judeţul Buzău. Aeronava, care aparţinea Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene de la Boboc, executa o misiune de cercetare meteo în raionul de zbor al unităţii. Accidentul a avut drept cauză înrăutăţirea bruscă a condiţiilor meteorologice, determinată de formarea intermitentă şi deplasarea rapidă a bancurilor de ceaţă din zonă, ceea ce a generat scăderea vizibilităţii. Elicopterul a fost distrus complet în accident, iar cei trei membri ai echipajului şi-au pierdut viaţa.”, a scris Eduard Antochi pe Facebook.

Se spune că aviatorii nu mor niciodată.

Ei doar decolează și nu se mai întorc….

Dar lasă în urma lor un gol , durere, și dor nemăsurat.

La 19 ani de la dispariția colegilor noștri, căpitan comandor (p.m.) Fănel Belu, căpitan comandor (p.m.) Dănuț Ionel Dumitrache , sublocotenet (p.m.) Constantin Plăiașu ridicăm către cer o rugăciune și gânduri de prețuire și veșnică recunoștință.

Acești eroi sunt pilda celor ce astăzi își intind aripile în zbor.

Cinste și onoare memoriei lor!

Dumnezeu să-i odihnească!”, au scris reprezentanții Bazei Aeriene Boboc pe Facebook.