Puțini sunt cei care știu că astăzi, 2 iulie 2023, se împlinesc 100 de ani de la cea mai mare tragedie feroviară produsă vreodată pe căile ferate din România. Accidentul din 1923, de la Vintileanca (în prezent comuna Săhăteni, județul Buzău) s-a soldat cu decesul a 66 de călători și rănirea a peste 100.
Astăzi, președintele Consiliului Județean Buzău, Petre Emanoil Neagu, a reprezentat Județul în cadrul evenimentului de comemorare a victimelor, organizat de Primăria Săhăteni:
Pe 2 iulie 1923, la Vintileanca, un tren accelerat s-a lovit puternic de o garnitură de marfă. A fost o catastrofă feroviară, în care 66 de persoane și-au pierdut viața și peste 100 au fost rănite.
Astăzi, la împlinirea a 100 de ani de la această tragedie, am participat la evenimentul de comemorare a victimelor, organizat de Primăria Săhăteni. Veșnică amintire!” a scris președintele CJ Buzău pe Facebook.
- Tragedia de la Vintileanca și „Acarul Păun”.
Potrivit clubferoviar.ro, accidentul de la Vintileanca a avut loc pe data de 2 iulie 1923, când un tren accelerat care venea de la București și se îndrepta spre Iași s-a ciocnit, în stația Vintileanca, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă. Conform raportului oficial, 66 de oameni au murit, iar alte 105 persoane au fost rănite. La data accidentului, presa dădea cifre și mai mari, potrivit wikipedia.ro.
Ancheta care a urmat a stabilit că numeroși călători au murit deoarece călătoreau pe acoperișuri, scări și tampoane și că vinovat de producerea accidentului a fost acarul Ion Păun. Responsabilii pentru sistemul care a făcut posibil accidentul au fost dezvinovățiți, iar de atunci „acarul Păun” indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora. Presa vremii a declanșat o adevărată campanie în jurul acestui caz, scopul fiind demiterea ministrului Traian Moșoiu și a întregului guvern.
Din primele cercetări, personalul din stația Vintileanca a fost identificat ca vinovat. La momentul accidentului, șeful gării se afla chiar în tren, nefiind la lucru. Din acest motiv, responsabilitatea sa a fost trecută cu vederea, pentru că și el a devenit victimă a evenimentului, fiind grav rănit. Astfel, singura persoană care a fost trasă la răspundere, a fost acarul Ion Păun, celălalt angajat al stației, care trebuia să schimbe macazul; el a fost condamnat la închisoare.
Despăgubit după moarte, Ion Păun ar fi stat mai mult după gratii, dacă nu ar fi fost reacţia presei. Aşa că, acarul a primit doar o lună de închisoare şi o amendă cât preţul unui bilet de tren. S-a stins din viaţă în 1934, la scurt timp după eliberare. La o lună după moartea sa a fost achitat, iar statul a fost obligat să plătească urmaşilor acarului o sumă de bani, reprezentând salariile din urmă ale lui Păun. În locul de lângă haltă, unde fuseseră îngropaţi 20 de morţi găsiţi fără acte, prin ordin de partid, s-a plantat porumb.
Mai multe detalii, aici.
